Amenajarea locurilor de joaca pentru copii
Dupa cum am putut constata in urma unei triste experiente, ridicarea de blocuri care sa adaposteasca un numar cat mai mare de suflete in orele pe care nu si le petrec la serviciu e departe de a constitui o solutie pentru o comunitate. Confortul interior al apartamentelor nu e un indice suficient al nivelului de trai, mai este nevoie de spatii comerciale, artere de circulatie, spatii verzi si de agrement, etc. Celor mai multi dintre copii orasul le ofera, pentru moment, doar cativa metri patrati in spatele blocului, printre garaje, masini parcate sau in miscare, caini cu si fara stapan, praf si gunoaie.
Chiar si actualele locuri de joaca amenajate, reprezinta un pericol pentru integritatea fizica a celor mici, chiar daca leaganele poarta un strat proaspat de vopsea. Este avertismentul foarte serios al reprezentantilor ISCIR (Inspectoratul de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub presiune si Instalatiilor de Ridicat) autoritatea abilitata sa emita autorizatii de functionare pentru aceste amenajari.
Desi imaginea unui loc de joaca dintr-o tara nordica, alaturata celei a terenurilor pe care isi petrec timpul copiii din tara noastra e de-a dreptul umilitoare, acest subiect nu se bucura de cel mai mic interes nici pentru edili nici pentru cetateni, care considera mai importanta construirea unei autostrazi sau a unei cladiri de birouri decat conditiile in care cresc copiii nostri. Este cu atat mai laudabila initiativa companiei Solutii Urbane – HAGS Romania de a lansa o de dezbatere publica pe marginea posibilitatilor de iimbunatatire a mobilierului stradal, cu precadere aceluia destinat celor mici.
Cerinte care trebuie respectate
Iata cateva rigori ce trebuie luate in calcul de constructorii locurilor de joaca. Rampele trebuie sa aiba o inclinatie maxima de 6%. Fantele si spatiile deschise dintre scandurile pentru suportul picioarelor nu trebuie sa fie mai mari de
8 mm. Peretii laterali ai rampelor trebuie sa aiba cel putin 100 mm inaltime, pentru a evita rostogolirea scaunelor rulante in afara rampelor. Ideal ar fi ca aceste margini sa fie finisate intr-o culoare contrastanta. Pentru ca doua scaune sa treaca sau sa ramana unul langa celalalt, etajele trebuie sa aiba o inaltime de 1,8 m. Zonele de schimbare a directiei de mers, cele pentru opriri temporare, intrarile si iesirile, trebuie sa aiba o suprafata de 1,5×1,5 m. Celelalte zone de tranzit trebuie sa aiba cel putin o suprafata de 1,2 m latime. Balustradele pentru zonele de cadere de 0,15 m, pana la 1 m, trebuie sa fie alese atent. Pentru a permite o prindere ferma, acestea trebuie sa aiba un diametru de 22-55 mm. Se recomanda montarea de bariere protectoare sub forma unui perete cand inaltimea este mai mare de 0,6 m.
Suprafetele acoperite cu nisip trebuie sa fie dotate cu punti din lemn sau alte suprafete similare care sa asigure cai de acces alternative catre celelalte echipamente.
Nu sunt permise: deschizaturi mai mari de 8-25 mm pentru degete, la echipamente e pentru miscari rapide la o cota mai mare de 1,2 m deasupra solului (tobogane, stalpul pompierilor, distante mai mari de 30 mm pentru picioare pe suprafetele inclinate la mai putin de 45 de grade care pot ceda datorita presiunii. Spatiile de joaca nu ar trebui sa includa sectiuni in forma de V deschise cu un unghi mai mic de 60 de grade (risc de agatare sau de a ramane suspendat).
Inaltimea maxima de cadere este de 3 m. Suprafetele de atenuare a impactului trebuie sa acopere 1,5 m in jurul echipamentului.
Standardizarea a patruns si in lumea copiilor
Aplicarea Standardelor Europene in materie de producere si instalare a echipamentelor urbane a fost tema centrala a seminarului gazduit de Amfiteatrul Ion Ionescu de la Brad, al Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara. Au sustinut prezentari: dl Andrew Yates, Marea Britanie, membru in Comisia Europeana de Standardizare, dna Ludmila Eriksson, Statele Unite, Play Power si dl Tamas Sandor, director general HAGS Ungaria.
Obligativitatea respectarii conformitatii europene pentru echipamentele de joaca este in vigoare inca din 1999. Cele doua standarde europene aplicabile sunt: EN 1176 si EN 1177. Primul cuprinde sapte articole in care sunt tratate toate regulile si cerintele de siguranta generala, precum si metodele de testare, riscurile specifice privind leaganele, toboganele, traseele de cablu, balansoarele etc. Standardul trateaza instalarea, inspectia, intretinerea si exploatarea acestor echipamente. Cel de-al doilea standard mentionat are ca obiect suprafetele de siguranta si absorbtie a impactului.
Materiale folosite
Lemnul folosit provine din padurile de pin din nordul Suediei, acolo unde clima este rece si cresterea copacilor lenta. In momentul taierii, copacii au 120-130 de ani. Structura lemnului este foarte densa, de 100 de inele de crestere pe an, fata de 20 de inele de crestere pe an, in cazul copacilor din zona climaterica a tarii noastre. O mare parte din lemn provine din miezul copacilor, deci este dur, compact si durabil. Lemnul este taiat si uscat intr-o umiditate de 16%, inainte de a fi prelucrat.
Placajul este facut din fasii laminate de coaja de lemn, prinse intre ele la 90° cu rasina phenolica. Este rezistent la apa si la fierbere si este conform cu un numar mare de standarde, printre care DIN68705 si BS6566. Structura multistrat face ca placajul sa fie o constructie omogena, cu proprietati foarte bune de retinere a formei.
PFL (placile fibro-lemnoase) sunt printre cele mai dure laminate pentru exterior disponibile pe piata. Sunt folosite pentru fatadele caselor si cladirilor de 30 de ani. PFL-ul e rezistent la umezeala, nu e casabil si nu se dezintegreaza. E rezistent la impact, iar graffiti-ul poate fi curatat usor de pe acest tip de suprafata. PFL-ul e compus din placi de carton impregnate cu phenol si melamina. Acestea sunt presate intre ele la o presiune de 90-100 kg/cm2, la temperatura de 150°C.
Otelul sufera mai multe tratamente care sa ii asigure protectia. Pentru inceput, este spalat pentru indepartarea grasimilor, uleiului si murdariei, cu o solutie degresanta alcalina. Componentele sunt clatite in apa curata si orice urma de rugina sau granule este indepartata. Pentru galvanizare, sunt uscate si scufundate intr-o baie de zinc in urma careia vor avea o acoperire de 110-130 de microni Acest tratament e urmat de partile echipamenteloi ancorate in pamant. Pentru suprafetele de alunecare ale toboganului este folosita o tabla de otel inoxidabil cu o suprafata standard de 5 WL. Avantajul aceste suprafete este ca reduce diferenta de frecare dintre diferitele tipuri de materiale din care sunt confectionate hainele copiilor. Pentru toboganul inchis este folosit otel inoxidabil complet fin.
Materialele sintetice folosite sunt: poliamida pentru capacele stalpilor si pentru izolarea suruburilor si a incheieturilor; polipropilena, pentru lopata de nisip; policarbonat, pentru ferestrele toboganelor inchise; polietilena, pentru toboganele in spirala; acril, pentru plansa de labirint, poliuretan solid, pentru izolarea lantului de pe plase, componenta care ridica nisip, galetuse elastice; spuma microcelulara sau poliuretan, pentru scaune de leagan si balansoar, manere de carusel, pedale.
Aluminiul poate fi proiectat special pentru anumite functiuni. Suprafata este atractiva si utila catararii si sustinerii copiilor. Este folosit pentru manere si scaunele, podele, plasele cu trepte.
Lucrarile de reabilitare a Parcului Cazzavillan
Eclipsat de superba Gradina Cismigiu, Parcul Cazzavillan ajunsese o ruina primitoare doar pentru cainii fara stapan, cu toate ca se afla in centrul Bucurestiului, nu departe de Primaria Capitalei. Lui Luigi Cazzavillan, al carui bust din mijlocul squarului era vandalizat de inscriptiile microbistilor, romanii ii datoreaza aparitia primului cotidian romanesc. Un aventurier, Cazzavillan se inrolase, inainte de a fonda in 1884 ziarul Universul, ca voluntar in armata revolutionara a lui Garibaldi, apoi in cea franceza si in Legiunea italiana, scriind relatari jurnalistice ale luptelor de pe front.
(articol publicat in revista Constructii civile si industriale, aprilie 2006)
