evadare.ro

Visul transumanist

Ceea ce vedeți în imagine e o parte din ceea ce urmează să fie descărcat în noi. Download-at ar fi termenul adecvat, pentru că vorbim de un cod nu foarte diferit de codul folosit pentru programele informatice și virușii de calculator.
 
Substanța poate fi descrisă și sub forma formulelor specifice chimiei organice (acele hexagoane, care interconectează substanțe din tabelul lui Mendeleev). Dar în cazul ARN și ADN e mult mai adecvată o redare de acest tip, pentru că vorbim de informație. În locul cifrelor 0 și 1, folosite de calculatoare pentru a citi instrucțiuni, genetica folosește o codificare cu 4 litere. Felul în care sunt așezate permit citirea de către organism și, dacă instrucțiunile au sens, executarea lor.
 
Unele organisme au fost descifrate de savanți și genomul lor a fost transpus sub formă de cod. Ceea ce dă mari speranțe trans-umaniștilor, care visează la mai multe lucruri:
  • să editeze codurile existente, pentru a crea ființe modificate;
  • să transfere informația unui organism pe alt suport, asigurându-i nemurirea;
  • să combine codul biologic cu codul informatic, într-o fuziune om mașină de tip cyborg;
  • să unifice codurile mai multor organisme într-un supra-organism, dacă se poate chiar global;
  • să adauge elemente de inteligență arficială în editarea și producerea codului sau în organismul nou creat.

Cele 4 litere ale alfabetului latin, pe care probabil le-ați identificat în imaginea codului, sunt simboluri ale unor molecule organice. Așa numitele baze azotate ale ARN-ului. Tot 4 sunt și cele din componența ADN-ului. 3 dintre ele sunt comune în cele două forme de acid nucleic: A (adenină), C (citoză), G (guanină). Cea de-a patra diferă: este U (uracil) în ARN și T (timină) în ADN.

În urmă cu puțini ani, savanții au anunțat că au reușit să decodifice și să transcrie genomul uman, aflat în ADN. Informația rezultată e tot similară și încape pe un CD de 750 MB. Doar că transcrierea nu înseamnă că se știe și ce face fiecare instrucțiune în parte. De fapt, cercetătorii cred că știu doar ce rol are o foarte mică parte din codul respectiv.

În mod asemnănător, au fost notate datele genetice ale unor organisme mai mici. Teoretic, te poți duce cu un fisier de tipul celui din imagine la un laborator, unde ți se va printa o bacterie sau un virus anume. Fiecare literă practic indică „imprimantei” să adauge o „picătură”, o nucleotidă, din substanța respectivă. Există și alte forme de transcriere a codului respectiv, cum ar fi înlocuirea fiecărei litere cu un set corespondent de 0 și 1, mai apropiat de limbajul informatic.

Probabil ați remarcat în imagine și existența unei litere neobișnuite  – literea greacă psi. Ea simbolizează pseudouridina, care la rândul ei marchează o editare la nivelul ARN. Acest proces de editare apare pe cale naturală, prin ștergerea sau inserarea unor secvențe, dar au fost demonstrate deja metode artificiale de editare genetică prin intervenția omului. În 1995 s-a reușit prima editare cu succes a unei mutații genetice în scop terapeutic.

În 2002, a fost creat primul virus sintetic „de la zero”, prin sinteza ADN-ului său. Virușii pot fi creați sau readuși la viață după codul lor specific și, odată injectați într-o celulă, se pot multiplica și produce efecte.

În 1982, Walter Goad, un cercetător care lucrase la proiectul bombei atomice, mutându-și ulterior atenția spre biologie, a creat GenBank. Aceasta e cea mai mare bancă genetică, în care sunt stocate date despre secvențele a sute de milioane de organisme, între care și peste trei milioane de viruși. O parte din date sunt disponibile gratuit. De asemenea, multe din imprimantele genetice au o legătură cu un sistem de stocare în cloud, deci dacă cineva aduce pentru „printare” genomul unei bacterii noi, sunt șanse mari ca ea să fie notată și de o terță parte.

Curentul transumanist a apărut în secolul XX, inițial prin exerciții literare de tip SF. Dar adepții săi au evoluat treptat de la fantezie la proiect, pe care îl consideră tot mai realizabil cu noile tehnologii. „Omul este ceva ce poate și trebuie depășit” – e o idee enunțată de Julian Huxley, ideolog globalist și autor al cartei UNESCO. (Sper să apuc să îi dedic un episod special în serialul Ideilor globaliste.) Ideile curentului au fost mereu la limita dintre știință și credință, ca o nouă speranță după descreștinarea Occidentului.

În cartea „Lumea, carnea și diavolul”, din 1929, JD Bernal enunța câteva dintre viitoarele obsesii ale mișcării: colonizarea spațiului cosmic, protezele bionice și implanturile care să sporească gândirea. La ceva asemănător s-a referit și patronul Tesla, Elon Musk, care a vorbit despre implanturi cerebrale, ca de ceva disponibil în următorul deceniu. Alți autori SF ca Arthur C Clark sau Isac Asimov au descris și ei universuri dominate de roboți sau inteligențe artificiale, care ordonează societatea după o folosirea „rațională” a resurselor.

Încă din anii 20, geneticianul John Haldane vorbea de posibilitatea îmbunătățirii sănătății și inteligenței prin intervenții genetice. El a readus la viață teoria lui Darwin prin experimentele sale, în care încerca să arate că la originea vieții sunt moleculele chimice, organizate spontan din ceea ce a numit „supa primordială”.

Una din obsesiile majore ale mișcării transumaniste este atingerea așa numitei singularități. Acesta ar fi un punct din care inteligența artificială s-ar dezvolta atât de mult încât ar depăși nu doar capacitatea de gândire a creierului uman, dar și puterile umane de înțelegere. Prin auto-programare, inteligența artificială ar reuși salturi gigantice, care ar lăsa prin comparație omul nemodificat genetic la un nivel echivalent cu al organismelor primitive. Specia ar putea prinde un asemenea „tren” încărcându-și datele într-un super-computer, care ar continua să progreseze în ritmuri inaccesibile omului. Realitatea virtuală ar fi doar o etapă pregătitoare pentru această fuziune viitoare între om și mașină, prin cultivarea unei existențe paralele în spațiul cibernetic.

evadare.ro
January 26th, 2021
Mai multe despre: Stiinta si tehnica

Scriu mult mai des pe Facebook: Reacțiunea.