Fascinanta personificare a virusului parșiv
De la începutul pandaliei, am fost captivat de capacitatea povestașilor de a înzestra inamicul nevăzut de microscop cu iscusințe de căpcăun corcit cu balaurul cu șapte capete. Virusul ne atacă, virusul ne pândește, virusul se travestește, ne înhață și ne doboară. Radu Țincu e medic primar la ATI Floreasca și nou venit în clubul cioclilor telemedicinei. Se alătură consacraților prieteni ai copiilor: Adrian Streinu Cercel, Petre Ispirescu, Paul Jurma, Ion Creangă, Răzvan Cherecheș sau Emilian Imbri… Talentul și imaginația fabulistului Radu Țincu îl recomandă ca o tânără speranță de viitor a genului fantastic.
(foto: Antena 3)
Încă din titlul interviului, aflăm o veste îngrijorătoare. Chiar o teorie a conspirației, ar spune verificatorii….
Palpitant, nu? Ce urmărește virusul? Cum spunea Dem Rădulescu: noi urmărim să nu fim urmăriți! N-ai voie să spui că Bill Gates are o strategie, dar ai voie să spui că SARS are strategie. Deși Bill are categoric mai mulți neuroni. Dar gluma se îngroașă. Citez:
„Majoritatea cazurilor care au fost publicate până la acest moment au fost cazuri ușoare sau medii de boală, ceea ce ne duce cu gândul că această variantă Omicron ar putea să fie o variantă mult mai blândă, ceea ce să știți că nu e unic în istoria virusurilor. Au mai fost de-a lungul timpului virusuri care, tot făcând astfel de mutații, încearcă să devină mai blânde cu propriile gazde pentru că, până la urmă, își asigură în acest fel supraviețuirea. Un virus care omoară gazda se omoară și pe el, deci e nevoie de o astfel de tehnică, de coabitare”, a declarat Radu Țincu, la B1.
Ce avem în față e o inteligență colectivă, capabilă să își producă (sieși) mutații genetice. Bestia e pornită pe om. Dar are și capacitatea de a se opri pentru a face un bilanț din când în când. Vede că are tendința să omoare gazdele (probabil află de la Grupul Strategic la ora 13 ce nenorociri a mai făcut prin țară). Și atunci dihaina zice: stai, mă, puțin, ce fac eu aici!? Îmi omor gazda, în care mă cuibăresc!? Păi în ritmul ăsta ajung la pepeni! Ies din afaceri, îmi scade cota de piață! Mă paște declinul demografic!
Ia să mă potolesc eu, zice monstrul cu țepi! S-o iau mai ușor, ca să pot să huzuresc și valurile viitoare! Și atunci, din rândurile lui însuși, de patogen pervers, scoate printr-o mutație genetică o versiune mai domoală. Să facă rău, dar să nu ucidă. Așa, doar puțin, să te sperie cât să-ți faci doza a treia.
Ca orice ageamiu, apelez la Wikipedia. De unde aflăm:
… că un virus e „invizibil la microscopul optic… nu are capacitatea de autoreproducere…”. Enciclopedia ne mai spune că e „o formă de viață acelulară”. Adică n-are celule. Nici măcar una. Dar în propoziția următoare se contrazice, că de fapt nu e o formă de viață… : „virusurile nu sunt considerate ființe vii”. Și ca să concilieze cele două poziții, care logic se exclud, vine cu o formulare crepusculară memorabilă: „se află la intersecția dintre viu și neviu”. Deci savanții globului nu se pot pune de acord nici măcar dacă dihania e vie sau nu e vie, nici dacă se împuiază. Cert e că „nu are metabolism, nu consumă hrană și nu produce energie”…
În versiunea englezească se intră mai în detalii și aflăm altă formulare mai potrivită poeziei, decât preciziei științifice. „Virusul e organism la limita vieții”. La limită? Ce înseamnă asta mai concret? Că nu poate sta pe buza vieții. În ușa animației, când se îngâna ziua cu noaptea…. Doar vă lăudați că l-ați disecat și puteți să-i distingeți genomul și componentele lui…
„Nu au structură celulară, ceea ce e deseori văzută ca unitatea de bază a vieții”. Adică, tehnic, e în afara vieții. La limită, pe tușă, pe colțul mesei, în dunga foii, dar totuși pe partea din afară mai mult decât înăuntru…
Sunt năucit de ce-mi spun oamenii de știință! Pe de o parte, nici nu știm dacă-i viu, dar doctorul Radu Țincu ni-l descrie ca pe cineva capabil de strategii gândite să ne tragă în țeapă. Ceva ca tactica falsei retrageri, pe care o aplicau cavaleriile maurilor sau mongolilor. Mai mult, doctorul Țincu ne spune că, dacă nu ne-ar cruța, virusul s-ar sinucide! Nu e clar că-i viu, dar e clar că se omoară… Nici nu vreau să întreb cum îl omoară dezinfectantul, în varianta în care nu-i viu…
Și să nu trecem cu vederea nici aberația că își produc mutații genetice. Teoria darwinistă zice că acestea sunt aleatorii, rod al purei întâmplări. Că din multitudinea lor se păstrează unele, care oferă un avantaj competitiv. Asta-i ideea cu selecția naturală. Dar organismul (presupunând că e viu) nu poate, nici măcar dacă e mamifer să producă urmași cu o mutație după bunul plac. Oricât și-ar dori. Adică vulpea e suficient de deșteaptă să își dea seama că ar avantaja-o să aibă gheare sau colți mai lungi, poate o blană mai deasă… Dar nu fată pui cu îmbunătățirile astea pentru că le râvnește. În schimb, strategul Covid, iată că poate naște odrasle ca Omicron, cu îmbunătățiri genetice. Păi în cazul ăsta, ce mai fac ucenicii vrăjitori ai lui Fauci în laborator cu „adăugarea de funcții”? din moment ce virusache se descurcă singur să-și producă mutațiile.
Într-adevăr, omul a ajuns la stadiul în care poate produce mutații genetice. Nu neapărat benefice. Lui sau altor specii. Poate, de pildă, să radieze ființe, ca la Cernobâl. Ca să nu mai vorbim de injecții cu instrucțiuni genetice, să nu ne aresteze. Dar nici omul nu își poate fabrica versiuni îmbunătățite sau slăbănogice ale sale. (Cel puțin nu fără ustensile.)
Alt lucru, care mă fascinează, e că nu vedem același proces de personificare și pentru alte micro-organisme. De pildă, n-auzi pe nimeni că bacteriile ne pregătesc un atac la iarnă, când dă frigul. Gospodinele nu spun că sporii de mucegai s-au furișat sub capacul borcanului de zacuscă, dintr-o ghidușie a lor. Nici de trichinella n-auzi că s-a pitulat pe sub șoriciul porcului și că a avut grijă să nu-și omoare gazda înainte de Ignat, pentru că era împtriva intereselor ei.
Povestea unui virus blegit, ca strategie mârșavă pentru un război de uzură – care cere noi doze și pașaport de vaccinat cu cod QR – are geniul ei, recunosc. Dar se contrazice cu prima versiune livrată nouă, acum doi ani. Aceea cu virusul ucigaș, de a cărui grică merită să îți sacrifici viața și să stai închis pe termen nedefinit. Cum să explici că atunci a vrut să își omoare gazda, dar acum nu mai vrea!? Că se auto-distruge, dacă nu se potolește. Atunci a vrut să ne ducă la ATI și să ne sufoce, dar acum ne slăbește cu o versiune bleagă. Și ce e de așteptat? Să producă versiuni din ce în ce mai debile, ca să ne cruțe pe toți și astfel să își extindă operațiunie? Sau să revină cu nemernicie, cu altă versiune, care să ne dea decisiva cât lăsăm garda jos!?
