Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Nu l-am mai urmărit de mulți ani pe Cristian Tudor Popescu. Uneori mai răzbate pe site-uri câte o scrâșnitură de-a faimosului ziarist intransigent, din care am dedus că a trecut de la fesenismul, pedeserismul și ce-o mai fi fost el pe vremuri, când lucra la „Adevărul”, pentru Viorel Hrebenciuc, la un radical tefelism useristo-penelist. În fine, asta nu-i nicio problemă. Surpriza e că a devenit nu doar agresiv, dar rudimentar în felul de a pune problema. De pildă, zilele astea a luat (iar) la țintă creștinii, aparent, toate religiile în general.
Filipica sa a pornit de la știrea că religia ar putea fi materie opțională la bac. Înțeleg că nu s-a luat o decizie, doar au cerut asta 13 culte religioase. (Care au voie să ceară orice, nu înseamnă că și primesc.) Nici măcar nu am o părere despre acest subiect, dacă e o idee bună sau nu. Sincer, aș înclina să „votez” împotriva ideii, preferând ca examenele de la începutul și finalul liceului să insiste pe fixarea unor cunoștințe de bază, de tipul culturii generale, fără specializări stufoase, în combinație cu doar câteva materii fundamentale.
Dar CTP insistă să pedaleze pe o pistă falsă, prezentând propunerea ca pe o forțare a copiilor, ceva între tortură și spălare pe creier. Ceea ce e limpede că n-ar fi cazul, nici dacă ministerul ar accepta propunerea respectivelor culte. Pentru că materia e din start opțională, și nu poți fi obligat să alegi la examen ceva ce nu ai fost obligat să studiezi. (Parcă logica era punctul lui forte pe vremuri!?) E clar că respectivele culte cer materia la bac tocmai în ideea de a asigura o „facilitate” liceenilor mai evlavioși, care sigur ar considera Religia o materie mai ușurică, la fel ca Sportul, cu ajutorul căreia să se strecoare tocind mai puțin. Deci nici pomeneală de „abuz” împotriva minorilor, cum deduce cineva, care vede revolta lui Popescu.
Cum spuneam, partea cu materia la examen îmi e aproape indiferentă. Altceva mi-a atras atenția la ieșirea lui Cristian Tudor Popescu. Ziaristul folosește pretextul „dezbaterii” pentru un atac furibund la adresa însăși ideii de religie, a credincioșilor în general. Și o face cu un primitivism de care nu l-aș fi suspectat. Să comentăm textul:
„De ce se vâră în forță religia pe gâtul elevilor prin legile Educației? De ce s-a ivit ideea religiei ca materie de examen la bacalaureat?
(Păi am explicat că nu vâră nimeni nimic cu forța nimănui, pentru că materia e opțională. Deci e o imposibilitate logică. Și încă nu s-a hotărât nimic, doar s-a cerut, cum se spune în limbajul vremii: „din partea societății civile”. Adică penticostalii și adventiștii au voie să ceară lucruri, cum cer și cei de la Accept și Mozaic. Uneori li se dă, alteori, nu.)
După care, CTP elaborează o aiuristică teorie a conspirației, în care Biserica uneltește cu politicienii (se deduce, de toate culorile) ca să aibă mari câștiguri împreună, stoarse direct din examenul de bac al tinerimii române!
„De ce guvernul, prin trimisa lui Iohannis la ministerul Educației, vrea ca tinerii să învețe nu despre religie, ci religia ca disciplină cu valoare de adevăr, cum e matematica, și care să fie pusă în practică?”
E fraza care m-a intrigat cel mai mult, și m-a făcut să scriu aceste comentarii. Vasăzică, CTP crede că dacă s-ar discuta în școli despre religie – mai treacă meargă – dar dacă s-ar da și examen, rezultă că se face din religie o matematică. Bizară concluzie, întrucât și la materia opțională, fără examen, tot se dau niște note. Deci cumva, elevii sunt evaluați.
Ar trebui ca elevii să nu dea examene decât din matematică, pentru că doar aceea reprezintă un adevăr pur, pe fața pământului!? În acest caz, obiectele de studiu în școli, în general, s-ar împuțina simțitor. Știe toată lumea despre faimosul ziarist că e inginer la bază. Dar mai știe și că a fost cunoscut ca scriitor de SF încă dinainte de 89. A publicat, cred, peste zece cărți de literatură și publicistică. A predat despre film la ATF. Cum poate un scriitor și un cineast să se revolte că adolescenților li se împuie capul cu lucruri mai imprecise decât matematica!? Păi ce, Ion al Glanetașului, Fefeleaga sau Anna Karenina au „valoare de adevăr ca matematica”!? Omul, ca să fie om, învață despre o mulțime de lucruri mai discutabile decât aritmetica sau decât măsuratul cu șublerul la ora de atelier. Dar să citim mai departe:
„Religia nu presupune nicio demonstrație, este o colecție de ziceri, de propoziții cocoțate deasupra logicii, care trebuie luate ca atare, fără posibilitatea de a le pune la îndoială. Este un basm, care, spre deosebire de Basmele Românilor, ale lui Petre Ispirescu, vrea statutul privilegiat de a fi luat drept real. ”
Iarăși, sunt uimit că un scriitor nu face distincție între ce li se relatează elevilor și cum se poziționează ei referitor la respectiva informație. O materie nu te poate obliga să crezi ceva anume, cum nu te poate obliga să îți placă poezia lui Blaga. Doar îți livrează informația despre sistemul de gândire și credință al unei religii anume, respectiv îți pune în față un poem sau un fragment de eseu la ora de filosofie. Tot ce ți se cere este să arăți că l-ai înțeles corect, că ai luat act de existența acelei părți a civilizației noastre, cu impact uriaș măcar asupra istoriei ultimelor milenii.
Evident, cei care au scris textele relevante ale unei religii au și crezut în ele. Când (dacă) te duci la biserică, ți se cere să le împărtășești credința, dacă vrei să fii parte din acea comunitate practicantă. Dar nu te obligă nimeni să te duci. Dacă te mărginești doar la a studia religia ca materie, nu ți se va verifica și credința, doar cunoștințele despre credință. La fel cum nu ți se cere la literatură dovezi că ești la fel de îndrăgostit de personajul Cătălina, ca Luceafărul. Doar să arăți că știi narațiunea.
Apoi CTP leagă religia de politică, subtextul fiind: religia te face prost și docil, să răspunzi la argumente emoționale. În cazul ăsta, deducem că soluția ar fi să se studieze doar matematica, chimia, fizica, anatomia…. ce atâtea materii imprecise, care fac apel la sensibilitatea omului!? Ca să nu mai zic istoria, tot o sumă de „basme”, incomparabile cu matematica popesciană!
Ce e caraghios e că tocmai activiștii ateismului „științific” sunt cei mai fanatici pasionați de politică. În timp ce mulți habotnici nici nu mai dau pe la secțiile de vot. Unde găsești cel mai mare zel în transformarea cu forța a societății prin pârgii politice, dacă nu la progresiști!? Adică la cei pentru care politica e surogatul suprem pentru religie.
„În al doilea rând, Biserica e o structură dictatorială. Textele sfinte nu pot fi contestate, nici măcar discutate de niște simpli enoriași. Ele se dictează de către popi și sunt însușite ca atare. Supunerea e o calitate esențială a credinciosului.”
Aș vrea să fi văzut unde s-au ținut niște sute de ani sinoade și dezbateri pentru a supune la vot poncifele neo-marxiștilor de azi! Unde poți să te plângi de teroarea corectă politic a multiculturalismului și adevăraților inchizitori din consiliile de combatere a discriminării!? Biserica nu e singura organizație ierarhică de pe fața pământului. Poate să încerce dl CTP să își impună punctul de vedere în corporațiile multinaționale de pe glob, să vedem cât succes are, în NATO, la G20, să vedem cât succes are cu propunerile sale de reformă. (Dacă are și pentru ele, nu doar pentru biserici.) Domnul Popescu e liber să adere la un cult sau nu. După ce aderă, dacă simte nevoia să îl schimbe, se poate face preot, episcop, poate scrie Sfântului Sinod chiar și ca mirean. Dacă preferă să nu aibă de-a face cu o credință anume, își poate vedea liniștit de tenis mai departe fără grija supunerii sau nesupunerii celor dinăuntru.
„Omul cu frica lui Dumnezeu este foarte probabil să fie docil și în fața autorităților, a statului. Mai ales că nicăieri creștinismul nu îndeamnă la revoluție împotriva strâmbătăților, ci la așteptarea evlavioasă a compensației ce se va oferi pe lumea cealaltă. Deși democrația garantează libertatea de expresie și de opoziție, chiar și într-un stat democratic puterea politică își dorește cetățeni care să aibă un respect dacă se poate orb față de ea și să țină capul la cutie.”
Iată încă o surpriză, de la cel care a făcut cunoscută teoria „disoluției autorității statului”! Deci ce are cel mai mult de reproșat religiei e că nu face din oameni revoluționari. Un argument marxist perfect! (Nici nu e cazul să atașăm prefixul „neo-”.) Ba religia îi învață pe oameni să se revolte împotriva „strâmbătăților” – ea fixează criterii morale, te învață să detești păcatul, imoralitatea, să nu le accepți, să te dedici respingerii lor, mai întâi în tine, și mai apoi în societate și în ceilalți. Iată o strategie mult mai revoluționară decât cea vizată de Marx, de reformare interioară – cu impact asupra întregului, dacă reușește să ia proporții de masă!
Foarte ciudat cum în ultimii ani, CTP a fost câinele de pază al puterii, a lătrat doar la ordinul stăpânilor, spumegând să rupă lanțul la adresa oricărei forme de opoziție. CTP a susținut un regim chinezesc de represiune din 2020 încoace. Ne-a certat că ieșim din casă, la orele impuse de guvern pentru claustrare, ne-a certat că mergem la proteste (deci la revolte și critici!), ne-a certat că nu ne vaccinăm, că vorbim altceva decât dictează sursele oficiale, ne-a certat, mai ales că „nu cred(em) în virus!” Ne ceartă și că nu credem în încălzirea globală sau alte bazaconii. Iar acum are tupeul, din postura de lacheu bine plătit al atâtor puteri generoase cu o parte a presei, să ne reproșeze că nu avem spirit revoluționar! Asta după ce trusturile la care se produce de-a lungul anilor au înfulecat zeci de milioane de euro de la bugetul național!
Victor Grigore
