Am dat din întâmplare, peste această poveste reală, istorisită de La Rochefoucauld:
„Maria de Medicis, regina Franței, soția lui Henric cel Mare, a fost
ea a fost regentă a Franței și l-a condus pe rege, fiul său, și regatul lui, timp de mai mulți ani.
Ea l-a ridicat pe Armand de Richelieu la demnitatea de cardinal; ea l-a făcut prim-ministru, stăpân peste stat și peste mintea regelui.
Avea puține virtuți și puține defecte care s-o facă de temut și, cu toate acestea, după atâta strălucire și atâtea măriri, principesa această, văduva lui Henric al IV-lea și mama atâtor regi, a fost ținută în captivitate de către rege, fiul ei, și de ura cardinalului de Richelieu, care îi datora toată situația.
Ea a fost părăsită și de ceilalți regi, feciorii ei, care nici măcar n-ai îndrăznit s-o primească în statele lor, și a murit de mizerie și aproape de foame, la Cotonia, după o prigonire de zece ani.”