Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Cum poți ajuta această pagină să se dezvolte
Am vazut un documentar foarte interesant pe Viasat Explorer sambata, de la 11 (se pare ca va avea si o continuare). Potrivit studiilor citate in film, doar 2% dintre soldatii angajati intr-o infruntare directa cu inamicul trag pentru a ucide. Si ca o coincidenta uimitoare, intr-un alt studiu, 98% dintre soldati au probleme de ordin psihologic mai mici sau mai mari la intoarcerea acasa.
Confruntati cu perspectiva de a-si ucide semenii, cei mai multi dintre soldati folosesc in mod mai mult sau mai putin constient tertipuri, explicate prin instinctul de conservare a speciei. De asemenea, multe dintre actele de violenta sunt in fapt menite sa intimideze oponentul, nu sa-l anihileze; de exemplu, armatele de pe timpul lui Napoleon ar fi putut produce un numar mult mai mare de victime daca ar fi folosit arcuri cu sageti in locul ineficientelor dar zgomotoaselor muschete. Numarul mare de victime din timpul ultimelor razboaie e pus pe seama aparitiei armelor care nu necesita contactul vizual cu oponentul.
Cei 2% “natural born killers” se impart in psihopati (agresivitate ridicata, empatie scazuta, capacitate redusa de a interpreta mesajele emotionale ale celorlalti, absenta compasiunii) si “eroi”, care isi motiveaza actele prin dorinta de a-si proteja camarazii de un pericol iminent.
Aceste date stiintifice par sa confirme ca in om exista o lege morala (ca in dictonul lui Kant), gravata chiar in straturile de profunzime ale creierului, activate in conditii extreme de stres. Iar daca porunca “Sa nu ucizi” e atat de profund inradacinata in om, ne putem aminti si de ceea ce Apostolul Pavel scria in Epistola catre Romani (cp 2, vs 14): “[…] paganii, care nu au lege, din fire fac cele ale legii, acestia neavand lege, isi sunt lorusi lege […]”
Victor Grigore
