Klaus Iohannis a încălcat Constituția prin chiar lipsa de reacție la legea votată de Senat. Pentru că „fișa postului” îl obligă explicit să „vegheze la respectarea Constituției”. Asta singură era motiv de suspendare suficient, că doarme în post.
Ca să o facă și mai lată, Iohannis s-a dus la congresul PNL pe post de agent electoral pentru mini-Cîțu. Nu știu ce putea să facă mai mult, ca să se considere că și-a încălcat statutul de arbitru imparțial al scenei politice. Să se facă om-sandwich cu două afișe electorale și să împartă pliante la Unirii?
Dacă e să comparăm cele două încălcări de Constituție comise într-un singur week-end, vedem că una vizează o restrângere grosolană de drepturi pentru popor; iar alta vizează o mai modestă extindere abuzivă de drepturi pentru un singur om. Clar, prima e incomparabil mai gravă, pentru că anulează caracterul de stat de drept al țării, făcând din majoritate non-cetățeni.
Sunt sigur că a doua va fi ceva mai dezbătută de găștile politice, pentru că îi privește direct și va acoperi gravitatea celeilalte. Dar se naște întrebarea: dacă nu mai avem Constituție pentru masa mare a cetățenilor, dacă justiția nu mai apără drepturile omului, mai există căi constituționale de sancționare a făptașului Klaus? Cui ar trebui să ne adresăm? Să-l ducem la judecata lui Arafat, care să decidă ce drepturi îi ia? Să-l ducem la Grupul Strategic de Înspăimântare, la Comitetul Revoluționar pentru Situații de Urgență, la SMURD direct? la OMS?
Cei care au votat să facă din Constituție un act nul pentru populație, ar fi trebuit să realizeze că au anulat și posibilitatea unor rezolvări civilizate, în cadru juridic a problemelor din viitor. De-acum n-avem instituții și lege fundamentală, avem tirani versus popor.