[Am pus o fotografie pe Facebook, cu un scurt mesaj și a devenit oarecum virală, așa că reiau ideea aici, mai pe larg.]
Se zice că societatea s-a împărțit în două, de o parte și de alta a tărgii, care îl urca pe Năstase în ambulanță. În stânga tărgii s-au așezat, ca de obicei, „oamenii de bine”, miloși și plini de compasiune. Convinși că un prim-ministru, și când fură, trebuie tratat altfel, pentru că „e al nostru”, „ne-a reprezentat țara”. De partea dreaptă a tărgii, ne-am așezat cei care am ales să ne amuzăm că, la urma urmei, Năstase e viu și aproape nevătămat, cei care am râs de telenovelă, în fine, cei care ne-am întrebat dacă nu cumva nici măcar nu s-a tras acel glonț neauzit de nimeni dincolo de termopanele chinezești, dacă nu cumva totul e o punere în scenă, cusută cu ață de kașmir.
Nu știu care grup e mai numeros în societate. La mitingul de la spital, pensionarii pro-Năstase au fost mai mulți decât tinerii de la marșul parodic cu fulare. (Deși, e posibil ca noi să fi avut infiltrați și acolo, care să fi dat tonul la Altă dată o s-o facem și mai lată sau la La mulți ani!). Cert e că în media suntem prezenți absolut disproporționat: ei pe televiziuni, noi pe o bucată de Facebook. În primul rând, cred că avem și noi dreptul nostru, măcar la hazul de necaz, că multe nu ne-au mai rămas. Nu a murit nimeni, nici nu știm dacă a fost rănit. Avem dreptul să ne amuzăm, după decenii întregi de umilințe din partea acestei caste a nomenclaturii, care și-a schimbat doar numele partidului. În calitate de păgubiți ai contractelor cu Bechtel, cu câmpurile petroliere ale Petrom, cu precontractul secret pentru Roșia Montană, pentru privatizarea Sidex la un preț recuperat din primul an, pentru fregate, pentru mușamalizarea anchetelor la FNI sau RAFO, pentru inventarea băieților deștepți, în cinstea premierului care a inventat baronii omnipotenți: Sechelariu, Mazăre, Mischie, Oprișan, Mitrea, DIP și pentru un milion de alte motive. Lăsați-ne măcar dreptul de a râde.
Colegii de jaf (politicienii) și răspândacii lor din presă au un nou mesaj al zilei, pe care ni-l bagă în urechi fără oprire de câteva zile. De dincolo de ecrane, ni se spune cu insistență că nu suntem umani, că nu avem sentimente firești, că nu ne cutremură solemnitatea morții și gestul abisal al sinuciderii. Ba uite că avem. De aceea, vreau să vă fac cunoștință cu un sinucigaș:
procurorul Cristian Panait
Povestea sa e mai complicată, dar am s-o rezum așa: Un alt procuror, Alexandru Lele, a avut curajul nebun să ancheteze un baron local în vremea de maximă aroganță a lui Adrian Năstase. Pe fiul lui Tarău, prefect de Bihor, fugit pentru o vreme în afara granițelor și dat în urmărire. Când curajosul Lele a emis un mandat de arestare, Adrian Năstase a ieșit la televizor și a spus că „nu crede în arestările astea de vineri seara”. Recunoașteți stilul? Nu e doar zeflemeau tipică lui Năstase, dar e și stilul axat pe detalii și întrebări stupide, pe care l-au învățat (poate de la el) toți bârfitorii de politică, socotiți analiști („de ce tocmai acum?, ce se urmărește? e acesta cel mai corupt? chiar era un pericol de trebuia arestat?” etc etc)
Pe vremea aceea, mai existau și alți procurori, gen Toma Joița sau Victor Ponta, care știau ce e bine pentru carierele lor. Spre potolirea lui Alexandru Lele, a fost trimis la fața locului, tânărul Cristian Panait, care a încercat inițial să îi însceneze o percheziție acasă lui Lele, operațiune eșuată, pentru că procurorul a insistat să filmeze toată operațiunea. Între ciocan și nicovală, între șefi, colegul incomod și propria conștiință, procurorul Cristian Panait nu a mai suportat presiunea psihică și într-o zi s-a aruncat de la balcon și a murit. Ați reținut stimați miloși? A murit de-a binelea, fără fulare, fără prompteriste cu glas șoptit, fără doctori pesediști de jur împrejur. Mătușa lui a fost singura persoană, care s-a luptat o vreme cu morile de vânt, cu documente, file de jurnal și mărturii, neprimită la nicio televiziune. Ea a fost cea care a povestit și ce îi spusese Cristian Panait cu puțin timp înainte de a comite gestul dramatic: „porcul de Ponta m-a făcut!”
Nu doar pentru singura rudă a procurorului sinucis Cristian Panait nu s-au găsit minute de emisie la televiziunile cu program non-stop. Procurorul Alexandru Lele nu a mai fost niciodată reabilitat. A fost eliminat din sistem, a continuat să scrie când și când într-o revistă locală, dar nicio putere, indiferent că a fost PSD, PDL sau PNL, nu a avut nevoie de serviciile lui de investigator și niciun președinte nu l-a invitat într-o audiență și nu l-a decorat. Așa arată sistemul, așa arată dramele lui fără muzică siropoasă pe fundal.
Deci atunci când simțiți nevoia să vă arătați umanitatea și compasiunea, aveți în vedere și exemplele de mai sus.
fiecare generație cu împușcatul ei
Am râs când cei de la Times New Român, poate cel mai spumos site din România, au publicat gluma că au apărut pensionari tineri, care își inventează amintiri frumoase și spun că era mai bine pe vremea împușcatului Năstase. Între timp, văd că situația tinde să prindă contur, se vorbește chiar de „capitalul de simpatie al lui Năstase”. Și cred că e grăitor pentru bolile cronice ale nației.
Vă invit să comparați: Nicolae Ceaușescu împușcă țărani la colectivizare, care își apărau pământul primit de părinții lor pentru lupta pe front. Ceaușescu devine un tânăr președinte popular, țăranii din Vadu Roșca devin niște foști pușcăriași bolnavi și anonimi. Ceaușescu ordonă împușcarea tinerilor de la Timișoara, incinerarea și aruncarea cenușii. Revoluționarii autentici devin antipatici și anonimi, în timp ce toată țara devine expertă în procesul lui Ceaușescu și deplânge soarta lui tragică. Monica Lovinescu le spune adevărul românilor, securiștii lui Pleșiță o bat în plină stradă, după care devin povestitorii favoriți ai talk-show-urilor. Anonimat pentru victime, glorie mediatică pentru făptași.
Ceva similar începe să se petreacă și cu Monica Macovei, împotriva căreia am văzut revărsându-se duminică un șuvoi de ură, amestecată cu dispreț și ironie, cum doar Doina Cornea mai trăise la începutul anilor 90. Ciuvică și Pieleanu insistau să i se facă un control psihiatric, Drăgoteasca (deși mai potrivit ar fi fost în seara asta Dăgroteasca) râdea cu gura la urechi și se mira ce fel de oameni există sub soare. Să ne înțelegem, n-am avut vreodată o simpatie pentru Monica Macovei și nici nu o introduc în comparații deplasate cu figuri legendare ale rezistenței anti-comuniste. Vorbesc doar de metodologia atacatorilor, nu de anvergura personajului. O consider în continuare lipsită de carismă sau calibru politic, dar e revoltător că e tratată cu asemenea brutalitate, în apărarea unui infractor dovedit de justiție, după 8 ani de probatorii și judecată, cercetată până în ultima dungă a procedurii. Și da, sunt exact aceleași grupuri de presă, care nu uită de fiecare dată să amintească ce bună opțiune ar fi Vasile Blaga pentru PDL. Sistemul s-ar simți mai liniștit, oamenii de bine ar fi mai puțin deranjați.
Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei
Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei
Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou
Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele
Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar
Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter
Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate
Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods
Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc
Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american
Marea Resetare
are în vedere toate aspectele vieții omenești
Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei
Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni
Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus
Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007
Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa
Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină
Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor
Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?
Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice
Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile
Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie
Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese
Sursele globalismului
cărțile și personalitățile, care au contribuit la proiectul noii ordini mondiale
Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere
Fundătura ateismului
și a relativismului moral
Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă
Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea
Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”.
Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România
Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc
În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere
Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie
Discurs fulminant
al arhiepiscopului Vigano împotriva papei Bergoglio
Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare
Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice
Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică
Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri
În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat
Statul
făptașul neidentificat al crizei
Piața Universității
o părere la 30 de ani după
Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit
Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa
Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale
Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor
Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât
Jacques Attali, în 2009:
o pandemie ar permite instaurarea unui guvern mondial
FMI anunță un nou sistem monetar
cum ar putea spulbera banii digitali economiile din bănci
Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”
Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții
Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime
Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora
Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș
Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA
Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei
China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic
Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat
Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei
Bogații lumii
mai bogați cu 10 trilioane de $ de la începutul crizei
Omul transformat în marfă
chiar și săracii pot fi sursă de bani în societatea controlului