Uniunea dintre Shrek si Uncle Fester

Deşi acele alegeri nu au fost fraudate, există un singur om în tot Bucureştiul care mai recunoaşte că a votat cândva cu Viorel Lis. Ei bine da, în urmă cu vreo zece ani am băgat în urne un buletin ştampilat cu numele domnului din imaginile alăturate (netrucate!). Cu alte cuvinte, l-am luat în serios, aşa cum sunt luaţi în serios o mulţime de alţi politicieni, deghizaţi de astă dată în costumaţiile unor ideologii (care mai horror, care mai hazlii).

Colaj, sursa foto: ştirea 1 şi ştirea 2.
La momentul actual, Viorel Lis nu e doar scăparea de la şomaj tehnic pentru câteva tabloide şi emisiuni. E un univers în sine. Atât de bogat încât la viitoare sa nuntă, anunţată ca evenimentul monden al lunilor următoare, nici nu ar mai avea nevoie de consoartă. S-ar putea prezenta singur, în dublu rol şi în travesti, jucând alternativ două personaje de basm sau de film.
În lumea de poveste a lui Viorel Lis criza nu există, sau e la fel de reală ca mâna fără corp din familia Addams. Situaţia sa materială s-a rezolvat în perioada mandatului de primar, tot ce a urmat după a fost un loisir scurs între sala de păcănele şi patul conjugal, în care curgea uleiul de masaj. (Despre acest amănunt, curiozitatea legitimă a publicului a fost lămurită în detaliu chiar de către cei doi protagonişti.)
nunta la 50 de ani
Dar articolul de faţă nu e despre Viorel Lis. E despre Uniunea Social-Liberală, între PSD, PNL şi PC, parafată astăzi. În rândul publicului larg contopirea dintre stânga şi dreapta a avut un ecou mai spart nu doar decât revoluţiile din Africa, dar şi decât apariţiile insolite ale lui Lis în costum de Shrek. Nu e o maliţiozitate gratuită, lipsa de entuziasm mi se pare elementul cel mai notabil al acestui eveniment politic.
Ca să îşi atingă scopul, acela de a forţa matematica încât 1 şi cu 2 să însumeze mai mult decât 3, o alianţă de acest calibru ar fi trebuit să genereze un val uriaş de entuziasm, o speranţă iraţională, un declic emoţional măcar ca atunci când Alianţa DA se lansa la apă şi Băsescu ţinea masele cu răsuflarea tăiată plângându-l cu sughiţuri pe “dragă Stolo”.
Uniunea asta între două ficţiuni ideologice presupus diferite are ceva din aerul stânjenitor al unei nunţi între miri trecuţi de 50 de ani. Nici naivi şi inconştienţi ca la 20, nici înduioşători ca la 80, ci blazaţi şi hârşâiţi, încercând să pozeze cu stângăcie într-o pereche de îndrăgostiţi.
darul mirilor pentru PDL
USL face un cadou nesperat şi nemeritat PDL, care poate răsufla uşurat că a scăpat de spectrul ieşirii complete din istorie. De unde acum câteva luni pentru pedişti se contura soarta unui nou PNŢ, spulberat sub pragul electoral de două partide majore, unul de dreapta, altul de stânga, care să îşi împartă votanţii, iată că PDL se va prezenta la urne ca parte a unui duopol: alegi doar între ei sau ceilalţi. Că mult mai mulţi votanţi vor alege să stea acasă deja e irelevant şi pentru o tabără şi pentru alta. Ce a făcut PDL ca să merite un asemenea statut privilegiat? Evident, nimic! Fostul partid de băieţi descurcăreţi ai lui Roman şi Berceanu, care ciupea voturile celor indecişi între stânga neocomunistă şi dreapta cu blazon istoric, e înstăpânit de acum peste toată cota de piaţă ce le revenea de drept PNL-ului şi PNŢ-CD-ului, liberalismului şi conservatorismului. Crin Antonescu le-a cedat fără luptă o identitate politică migălită într-un secol şi jumătate şi în câteva decenii de închisoare politică. Balul mascat al politicii româneşti merge înainte: impostorii de la PDL îşi vor pune peruca buclată a liberlaismului clasic britanic, de bine ce Crin a găsit mai trendy ţinutele maoiste ale lui Ponta.
liberalismul de mestecat
Narcisismul lui Crin Antonescu şi obsesia sa de a ajunge un fel de Obama – preşedintele găunos al staţiilor de televiziune – condamnă de astăzi PNL la dispariţia din istorie. Sper că nu mai există vreun liberal care se amăgeşte că PNL nu a luat drumul PSDR-ului lui Sergiu Cunescu, absorbit de PSD, prin serviciile de cal troian ale lui Alexandru Athanasiu. Dar mai exista vreun liberal în PNL, în afară de Neagu Djuvara? Nu e cumva meritată dispariţia acestui partid ce a ratat în ultimii ani sistematic toate dezbaterile ideologice de pe mapamond? Criza economică a remodelat politica în lume. Stânga şi dreapta se redefinesc (ca întotdeauna) prin raportarea la o serie de idei: intervenţionismul de stat vs. piaţă liberă, keynsianism vs. şcoala economică austriacă, individualism vs. colectivism, stat social vs. responsabilitate fiscală, multiculturalism vs. identitate locală şi o mulţime de alte asemenea. Dacă PSD şi PDL s-au poziţionat cu viclenia unor cutre bătrâne şi forţate de împrejurări, de o parte şi de alta a dezbaterilor acestea, PNL le-a ratat sistematic pe toate, cu cochetăria unei bambuiste sigură pe ea.
Partidul Liberal a fost redus la profunzimea de desen animat a discursurilor bombastice ale lui Crin. Marea sa şansă era chiar noua generaţii de “pragmatici” de pe Facebook, fără istorie şi conformistă dar cu pretenţii de originalitate. Apăruse o în ultima vreme o generaţie de votanţi potenţiali ai PNL-ului socialist al lui Crin Antonescu. Era generaţia de corporatişti fără viaţă personală, piariste şi bugetari cu pretenţii. Din păcate pentru Crin Antonescu, ei votau PNL mai mult din snobism, cât să fie luaţi drept occidentalizaţi, deci fără “brandul” PNL, s-ar putea să renunţe să se mai cheme liberali. Era, de fapt, “liberal” în sensul aproape peiorativ pe care îl dau americanii termenului, adică un fel de hipsteri ai unor idei progresiste superficiale, dar cu mentalităţi cam socialiste pe dedesubt, o stirpe pentru care ecologismul sau lupta pentru pace pot fi ideologii-chewing-gum la fel de prizabile ca liberalismul.
Socialismul lui Ponta nu e nici el departe de o asemenea ideologie de desen animat: parte plastic, parte poleială, restul umor involuntar. Numai că în spatele său stau batalioanele horror ale baronilor de partid, care ameninţă pe faţă judecătorii că vor suferi consecinţe, dacă le condamnă colegii. Idila cu contract prenupţial dintre Ponta şi Crin nu poate avea ca deznodământ decât readucerea la viaţă a unor zombie de partid mai înfricoşători decât cei din Familia Addams. Pentru supravieţuirea lor le putem mulţumi nu doar celor doi ci şi justiţiei ultimului cincinal cu Băsescu.
din înţelepciunea lui Dinu Patriciu

PS: În urmă cu mai mulţi ani PNL s-a găsit la o răspântie de identitate. Gruparea neo-fesenistă a lui Stolojan ocupase locurile de la prezidiu şi se vorbea intens de o alianţă cu ApR, partidul securistic al lui Meleşcanu, foarte în vogă într-o vară oarecare. De la tribuna acelui congres cu scântei, Dinu Patriciu a tunat şi a fulgerat pentru păstrarea purităţii ideologice a PNL, citându-l memorabil pe răposatul Horia Rusu:

“Există bere şi bere fără alcool, există cafea şi cafea fără cofeină, există ţigări şi ţigări lights, există flori şi flori din plastic, există femei şi femei gonflabile, există liberalism şi social liberalism. Eu beau cafea adevarată, fumez ţigări, ofer flori, iubesc femei şi sunt liberal.”