Te-ai descurca cu 500 de lei pe lună? Dacă nu, înseamnă că nu ești competitiv și e foarte bine pentru economie și clientelă să fii înlocuit, ne spun liberalii și postacii neo-secu. Într-un clip pe internet, un nepalez spunea că ia salariu 4.000 de lei și trimite 3.500 acasă. Economiștii ar remarca și că e o scurgere de fonduri, care nu se mai cheltuiesc în circuitul intern pe bunuri și servicii, dar e o problemă marginală.
Omul din clip putea face asta, pentru că i se asigură hrana și cazarea, lucruri ce nu sunt oferite angajaților români, nici aici, nici prin alte părți. Și estima că în cinci ani o să-și aducă toate neamurile și cunoscuții. Deci e un proces derulat metodic, adevăratul proiect de țară, adevăratul PNRR, despre care nu s-a discutat niciodată, cu efecte mult mai palpabile și durabile.
Într-o secvență de pe live-ul de ieri, când coloana imensă a ajuns pe Podul Basarab, am remarcat urcați pe gardurile tramvaiului și câțiva curioși, ce puteau fi din Nepal, Bangladesh, Sri Lanka. Se uitau și ei mirați la marea de oameni cu steaguri și vuvuzele, care se revărsase în orașul lor. Pentru că orașul e de-acum și al lor, cel puțin străzile, s-ar putea să le fie mai cunoscute decât bucureștenilor.
Ca pură coincidență, într-un reportaj, un om venit la miting spunea că nu doar nu e plătit de nimeni, dar și-a achitat din buzunar tot 500 de lei deplasarea în Capitală. Costul unui gest patriotic și civic. Poate va mai veni și altă dată, dar e greu de crezut că foarte des, în timp ce noii localnici sunt aici să rămână și să se înmulțească.
Desigur, e prioritatea momentului recuperarea dreptului la vot, restaurarea unei minime normalități democratice. Și orice formă de protest în acest sens sau de acțiuni online, judiciare, e binevenită. Dar, dacă se va transforma în singura cerere, nu într-un program politic de recuperare a demnității naționale, mă tem că vom sfârși ca în bancul clasic cu rabinul.
Adică, eram până lunile trecute într-o cocioabă mizeră, care stătea să se dărâme. Și judecătorii CCR, serviciile, partidele au decis să ne bage în casă porcii și caprele, adică să facă porcăria anulării alegerilor. Timp în care, televiziunile și vedetele ne-au explicat că mirosul de la porc e parfum și că altă șansă nu era să nu vină lupul cel rău de la răsărit să ni-l mănânce.
Oamenii au suportat ce-au suportat, dar la un moment dat, au început să se revolte. Și e o chestiune de timp, ca peste 3 luni, 5 luni, animalele să fie scoase afară din dormitor, prin ținerea de alegeri. Poate mai devreme, printr-o soluție de urgență de reluare a turului 2, la vreo instanță, dacă puterea realizează că pierde timp în dezavantajul ei. Sau mai târziu, dacă vor decide să întindă porcăria și mai mult.
Dar inevitabil momentul va veni în lunile următoare, cum va veni și schimbarea de putere. Și atunci se pune problema, dacă vom răsufla ușurați, spunând: iată cât de curat a devenit aerul în cameră, scoțând dobitoacele…. Timp în care țara își va fi urmat cursul pe toboganul istoriei, cât ne certăm noi pe alegeri și președinți…. Sau, vom avea deja formulat un program mai amplu, axat pe problemele anterioare abuzurilor CCR, care să asigure că vom mai avea acel acoperiș deasupra capului în proprietatea noastră și cum să organizăm mai bine respectivul adăpost.