Statul care promovează vicii

Separarea statului de religie e o altă eroare liberală. E o idee atât de greșită, încât în privința ei cad de acord socialiști, libertarieni și euro-conservatori. Înainte să ajungă la stadiul fățiș demonizat de azi, ea a trecut prin viclenia substituirii creștinismului cu morala. Adică eliminarea tradiției și a vechii ierarhii spirituale a marilor personalități dăruite cu har, în locul cărora să se așeze concluziile filosofilor.

De bine de rău, socialiștii și euro-conservatorii nu elimină de tot ideea de morală. Mai au respect pentru ceea ce li se pare rațional, științific și echitabil primilor; respectiv ceilalți respectî o tradiție scurtă, care începe undeva prin iluminism, cu „părinții fondatori”. Libertarienii și radicalii post-moderni cer și separația statului de orice morală, în numele relativismului și al dreptului pieței de a alege în locul omului.

Ei găsesc cu mare satisfacție dovezi ale viciului la marii antici. Și zic: iată, acestea sunt normale, pentru că sunt atât de vechi, deci trebuie să fi existat dintotdeauna. La fel și crima. Dar pentru asta fac o teorie separată. Ciudat cum argumentul vechimii devine utilizabil când le convine. Ce nu observă e că imperiile și cetățile antichității nu făceau o prioritate de stat din încurajarea comportamentului vicios. Dimpotrivă. Și nici nu se poate spune că ar fi fost ridicate de acele comportamente.

Dintr-un motiv misterios, statul progresist de tip occidental a făcut o pasiune pentru deviațiile sexuale. Și neglijează sau mimează un război cu alte vicii mai banale. Alcoolul e taxat punitiv. Tutunul are parte de o ciudată campanie de auto-umilire pe propriile produse și a fost evacuat din reclame și din spații comune, fără a fi cu totul interzis. A rămas o industrie prosperă, acum și cu varianta electronic-aromată. Drogurile sunt, teoretic dur interzise, cu unele dispense de la țară la țară.

De ce insistă țările Europei de Vest și Americii de Nord pentru „sexul altfel”, de ce îl impun ca standard definitoriu de acceptare ca „democratice” și „civilizate” a altor țări în sfera lor? Complicat de răspuns. Dar rare sunt lucrurile pentru care să fi făcut o asemenea pasiune mistuitoare. Pentru nimic altceva nu și-au schimbat însuși steagul de pe ambasade și nu alocă o lună din cele 12.

Cea mai mică opoziție la acest curent agasant primește o referință negativă la dosar și etichete similare bolilor psihice – „fobiilor”, fricilor iraționale psihanalizabile. Chiar și opoziția la programul de corupere a minorilor primește articole de condamnare pentru extremism.

Euro-conservatorii acceptă în cele din urmă aceste „reguli”, ca pe o nouă tradiție morală a societății. Și mai ridiculizează doar ultimele născociri și confuzii. Dar nici ei nu mai ridică problema inutilității sociale a viciului în sine. Și nu spun că nu ar trebui cheltuită nici cea mai mică resursă pentru promovarea și normalizarea a ceva ce nu aduce beneficii pe termen lung și nu merită transmis generațiilor următoare. Asta nu înseamnă persecutarea celor cu slăbiciuni de orice fel.

Imaginați-vă că puterea numărul unu a lumii ar promova intensiv fumatul sau băutul. Și ar institui luna mândriei de a te chercheli. Luna VBVȚ (vin, bere, vodcă, țuică) ar culmina cu o mare paradă a drojdierilor prin marile orașe. În școlile și grădinițele cu pretenții, ar fi invitați alcooliști cu pungi sub ochi, care să citească printre sughițuri povești bahice micuților, ca să devină mai toleranți cu bețivii.

În alte școli, profesori neo-marxiști ar umbla să descopere adolescenți pe care părinții îi oprimă și nu-i lasă să-și scoată la lumină identitatea de fumători. Se vor organiza spații sigure de pipat și băgat în venă.

Dacă vreun extremist va protesta că obiceiul cutare vine cu riscuri pentru sănătate, va fi pus la colț pentru alcoolofobie sau intoleranță tabacică. Va fi expus ca unul care urăște fumătorii și promovează discursul urii, divizarea. Dacă se va găsi un fumător talentat la dans sau un drogat cu voce bună, vor fi promovați ca minuni ale comunității VBVȚ. În zadar ar bombăni un extremist că darul lor e datorat muncii și talentului nativ, că nu toți fumătorii ajung mari balerini sau pictori cubiști, ori creatori de modă. Toleranța nu trebuie să acopere asemenea discursuri ale urii, iar făptașul va fi propus pentru excludere de peste tot – anulare socială.