Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Intotdeauna m-a fascinat cum ajunge un lider de sindicat patron. Imi imaginez un om necajit, in pulover, tratand de dincolo de masa cu un bogatas la costum, pentru binele celor necajiti. Negociaza el ce negociaza si pana dimineata il gasim la costum si cravata, fix de cealalta parte a mesei, in calitate de actionar majoritar.
Ei bine, daca avem lideri de sindicat care au devenit miliardari in top 300, gen Liviu Luca, avem si patroni care nu au firme. Potrivit unei sinteze Hotnews, cam toti reprezentantii patronatelor din Romania au auzit de afaceri mai mult din carti:
Florin Costache (presedintele Consiliului Economic Social (CES) si al Patronatului National Roman (PNR) ) – si-a vandut ultimele participatiuni la o firma in 2004.
Ion Cezar Coraci (UGIR 1903) – mi-a amintit de bancul ala cu bilele care ori s-au stricat ori s-au furat: a avut 4 firme, 2 sunt in lichidare, 1 in dizolvare si 1 in intrerupere temporara de activitate.
Gabriel Ceacalopol (CNP) are o singura firma, de contabilitate, care n-a mai depus bilantul din 2008.
Dan Matei Agathon (ACPR) – mi se pare de departe cel mai fascinant reprezentant al patronilor. Si nu pentru spagatul facut intre calitatea de ministru socialist din gasca lui Nastase si actualele vederi ultra-liberale. De fiecare data cand il vad, in cele 10 secunde pana schimb programul ma fulgera intrebarea: domne, asa de bine merg afacerile cu vampiri in tara asta de-a ajuns Agathon reprezentantul patronilor!? Si daca merg, i-o fi returnat macar banii lui Nastase pe actiunile alea? Cu dividende?
Pai se pot compara acesti parliti de la patronate cu magnatii sindicali?
Victor Grigore
