Programul înlocuirii a ajuns la poștași

În timp ce suntem concentrați pe rotirea cadrelor și alte ciondăneli, transformarea, care contează cel mai mult pentru durata lungă a istoriei, se petrece neabătută. Și e ușor de ghicit că se va derula și cu alți conducători, care nu fac din oprirea ei prioritatea numărul 1. Ba, chiar conducători care abia dacă au pomenit-o vreodată.

Poșta Română ia în calcul împrospătarea personalului cu asiatici, care să accepte salariile modeste, pe care le oferă. Ca să parafrazăm un text celebru: La început au schimbat bicicliștii, dar nu am protestat, că nu eram biciclist… Pe urmă au înlocuit ospătarii și cameristele, dar nu m-am preocupat, că nu eram ospătar…. Când au înlocuit muncitorii de pe șantier, nu mi-am făcut griji, că nu eram zidar… Apoi au înlocuit uberiștii și taximetriștii, casierele din supermarket dar n-aveam de ce să fiu nemulțumit, că nu eram niciuna din toate astea…. Când m-au înlocuit și pe mine, nu mai era nimeni să protesteze, pentru că toți asiaticii din jur erau încântați de idee.

Bucată cu bucată, țara e repopulată, câte o categorie pe rând. Cică altă cale n-avem, ca să plătim pensii în continuare. Doar pensionari nu aducem încă, să aibă cine le deschide ușa poștașilor srilankezi. Dar asta se va întâmpla de la sine, pentru că – n-o să credeți – dar asiaticii și africanii îmbătrânesc și ei. Și au nevoie să fie aduși mult mai mulți la momentul respectiv, ca să li se plătească pensiile… Genul ăsta de model economic tip Caritas nu se oprește niciodată, pentru că, schemele piramidale au mereu nevoie de un multiplu de depunători.

Ca de obicei, presa susține programul, la care iată că nu mai participă doar corporațiile avide de profit, ci și firmele de stat. Urmează bugetarii, polițiștii, profesorii mai ieftini. Alessandra Stoicescu ne dă de înțeles că dinozaurul numit Poșta n-are altă cale. S-a zbătut, a căutat, dar românii nu vor să muncească. Sunt leneși și nu pun osul.

Se oferă salariul minim și 100 de lei dacă-și aduce bicicleta lui de acasă. Din lăcomie, putorile de români refuză oferta generoasă, dar poate se mai gândesc dacă li se arată pisica asiatică. Poate dau mai cu foc la pedale și urcă scările mai vioi cu tolba-n spate. Avem 5 miliarde, care așteaptă la ușă, dacă nu-ți convine!

E o meserie mult mai grea decât își imaginează cine o vede doar de afară. Te plimbi, vorbești cu lumea, ai impresia. De fapt, cere o rezistență de maratonist, care uzează în timp genunchii, spatele. Nici ciubucuri nu mai ies ca pe vremuri, că pensiile mari vin pe card, duci doar fluturașul.

Iar poșta a fost catastrofal condusă în ultimele decenii, căpușată de sinecuriști de la partide, rămasă în urmă tehnologic, surclasată de firmele de curierat, care i-au luat mai toată piața bănoasă. Interacțiunea la ghișeele lor e din alt veac, distrugătoare de nervi, încât, dacă ai altă variantă, o eviți. Abia luna asta încep să își facă propria rețea de cutii pentru livrare (easy box), care e deja o mare piață cucerită de alții. N-au flotă suficientă de vehicule să o deservească, infrastructură informatică, se bazează pe pedestrași și vasta rețea de oficii, oricum pusă la dispoziția eMag.

Poștașii vor fi, deci, primii oameni în uniformă și primii slujbași ai statului, care intră în programul de înlocuire. V-am zis că vor urma polițiștii și militarii, după logica asta.

Cu niște ani în urmă, 3.000 de lei salariu net nu suna rău deloc. Și încă auzi reflexul ăsta: uite ce de bani oferă cutare și nu găsește…. Dar între timp, a devenit complicat să supraviețuiești cu el, mai ales dacă ar fi să scazi costul unei chirii în marile orașe. Dar dacă-l raportezi la țări unde 100 de dolari pe lună e o afacere, și vii cu oferte gen: cazare, masă asigurată, dacă dormiți 5 în cameră, devine o tentație pentru un efort temporar ca să te muți în Europa. Și să-ți tragi apoi toate neamurile după tine la o viață mai bună. Sigur că găsești competiție dispusă la acest sacrificiu.

Doar că, în momentul când îl oferi ca opțiune populației locale, garantezi că muncitorii locali nu se vor mai putea înmulți. Pentru că și veniturile ușor peste minim, chiar dacă sună nominal ca bunicele, devin insuficiente pentru susținerea unei familii.

Când accepți principiul liberal al concurenței neîngrădite pentru salarii cât mai mici, trebuie să conștientizezi la ce scară e concurența potențială. Conform Băncii Mondiale, sunt 700 de milioane de locuitori pe glob, care au un câștig mai mic de 2 dolari și 15 cenți. (64 dolari pe lună.) Iar 44% din populația globului, adică 3,5 miliarde, au salarii sub cota de 205 dolari lunar. Adică 988 de lei.