Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Inainte de divort cauti cele mai frumoase amintiri care te mai leaga de “parat”, iar in cazul de fata pot sa spun ca amintirea lui Adrian Nastase infrant in turul doi, dupa ce avusese la picioare aproape toata tara, e cea mai frumoasa amintire pe care o am cu Traian Basescu. Daca l-ar bate in fiecare zi pe Nastase, mai ca l-as iubi ca-n prima zi. Desi, sa fim seriosi, nu de iubire a fost vorba vreodata.
Traian Basescu s-a prezentat de la inceput ca o solutie practica. Nu pentru eruditie si elocinta am apelat noi la el. Cand ne-am lamurit toti ca tara e furata cu legea in mana, am mers in port si am intrebat de un mardeias cat mai deocheat cu putinta, care sa le umfle cocoasa alora de se acoperisera de hartii. Si marinarul parea cel mai adecvat pentru o asemenea operatiune. “Baieti, la tepe!” era strigatul lui de lupta, care nu mai avea nevoie de alta detaliere ideologica.
Ideologia lui Traian Basescu e populismul, adica “e de gasca”. Dar problema e care gasca?! Daca purtatorul de cuvant al presedintiei, Valeriu Turcan, e aproape invizibil, adevaratul purtator de mesaj al presedintelui a ajuns sa fie nimeni altul decat colonelul Talpes, iar asta spune deja destule. Mai tine cineva minte ca Rafo, Alro sau Bechtel erau cazuri carora li se adresa discret chemarea la tepe? Rand pe rand, ele si-au gasit cate un protector al intereselor, in Talpes, Stolojan, respectiv Berceanu si au trecut probabil in ograda “oligarhilor de omenie”.
Dar dintre toate tradarile, fatala s-ar putea sa-i fie presedintelui cea a lui Vantu, cancerul cu care a acceptat cu placere sa se inoculeze in primii ani ai mandatului. Cand a ajuns la putere in 2004, Vantu nici nu recunoscuse public ca e patron peste Realitatea (care era la data aceea atat de rosie incat se zvonea ca e si in acte a familiei Nastase), iar parintele FNI trecea drept o piesa indispensabila a “sistemului ticalosit”. Intre timp, Vantu a scapat de orice grija cu procesele si a batut deja palma pentru schimbarea stapanului, ceea ce il va lasa pe Basescu sa urle la luna, invitat eventual doar la Radu Moraru.
Sa zicem ca n-am sti ce hram poarta Vantu, pentru care lucrau in Gelsor cateva sute de ofiteri SRI, caz in care presedintele tine sa ne anunte explicit: nu exista nicio alta institutie a patriei de care sa fie atat de multumit: “informatiile furnizate de SRI administratiei prezidentiale s-au confirmat in procent de 100%”. Pai noi credeam ca tocmai acolo e unul din capetele “sistemului ticalosit”, dar daca Basescu e atat de naiv incat sa creada ca poate sa transforme hidra in animal de companie, sa nu se mire daca tocmai de acolo o sa i se traga. Nu de alta, dar baietii care ii furnizeaza informatii cu zero rebuturi au simtit de ceva vreme mirosul de sange si s-au prins ca jucatorul e pe faras. Iar ei nu sunt nici neputinciosi, nici putini, vorba lui Geoana: “nici noi nu stim cati suntem”.
Un nume ceva mai pompos pentru noua gasca a presedintelui ticalosit ar fi acela de camarila, ca doar intr-o camarila familia prezidentiala mai dovedeste asemenea iscusinta intr-ale afacerilor. Dar ar fi aberant sa-l socotim pe Basescu un dictator. Asa ceva sustin doar mancatorii de rahat de la antene, a caror jubilatie in noaptea alegerilor imi va produce si singurul regret in cazul in care Basescu va pierde alegerile (ceea ce si cred ca se va intampla). Halal dictator mai e ala, pe care il poti injura seara de seara ore in sir de pe ecranul televizorului! La fel de dictator era socotit Musharaf in Pakistan si iata ca a plecat de la putere fara incidente in urma alegerilor.
Caderea lui Basescu are multe sanse sa semene cu aceea a lui Nastase, iar onorurile de sef de stat sa fie schimbate pe vizite tot mai dese la Parchet. Deja, pentru omul de rand, “fiicele marinarului” au ajuns sa fie asociate cu alte rubedenii legendare gen Matusa Tamara, strangatoare Dana sau, si mai rau, direct cu Nicusor, beizadeaua rasfatata. Dupa ce a fost pentru orice coalitie (si Conventia si Alianta DA), mai coroziv ca acidul de baterie, e greu de gasit o forta politica pentru care un Basescu invins in alegeri sa mai ramana un personaj digerabil. Si asta desi presedintele a spus-o public dupa refacerea FSN-ului cu PSD ca “si-a vazut visul cu ochii”. Si in ciuda incercarilor stangace de a se prezenta ca un presedinte care are Constitutia drept carte de capatai.
Acesta e, paradoxal, si un mare merit al mandatului lui Basescu. Chiar daca scandalul a parut perpetuu, totusi, de la mineriadele lui Iliescu si pumnul in gura presei si afacerilor pus de Nastase progresul e vizibil. Dar e un progres care joaca impotriva lui Traian Basescu. In cazul lui Basescu imbratisarea formalismului legalist e o optiune chiar curioasa. Nu un presedinte care sa recite articole din Constitutie asteptau votantii lui, ci o persoana mult mai practica si mai ales cu busola.
Ametit de putere ca dupa o betie cu Gigi Becali, Basescu a inceput sa incurce gastile, asa cum se mai intampla pe vremuri la nunti, cand chefliul nimerea spre dimineata in pat cu nasa sau cu fina. Tare ma tem pentru el ca se va trezi abia dupa terminarea petrecerii, lasat pe dinafara taman de gastile cu care incepuse sa se simta atat de bine.
Victor Grigore
