Comentariile legate de numirea lui Virgil Ardelean (Vulpea), soldata cu mazilirea autorului numirii, Gabriel Oprea, mi s-au parut putin abstracte. Se vorbeste mult de unul din cele patru servicii secrete ca de ceva nebulos din interiorul caruia eminente cenusii pun in opera scenarii complicate. Inclin sa cred ca e vorba de lucruri mai prozaice.
In Romania se fura doar cu protectie de la politie, nu vorbim de amatorii care ajung la inchisoare. De la un anumit nivel in sus te poti baza si pe legi comandate special sau pe protectia procurorilor si judecatorilor, pentru cazurile in care nu merg toate ca in planul initial, dar fara protectia “organelor” nu e de conceput vreo operatiune mai rasarita.
Adunarea de date despre colegi ii ocupa unui politist cu grade pe umar mai mult de jumatate din timpul petrecut la serviciu. Sunt informatii cu ajutorul carora te faci util intr-o gasca, iti asiguri o promovare sau cel putin tii in sah promovarea altcuiva dintr-o gasca rivala in postul vizat. De obicei sunt ponturi legate de dosare tinute la sertar, mici spagi si cumetrii, cam in genul celor cu care Abraham i-a sarit la beregata chiar fostului ministru David pe final de mandat, ca razbunare pentru pensionarea nedorita. Daca te incumeti sa aduni asemenea date si despre superiori, poti avea o ascensiune fulgeratoare, dar riscurile sunt pe masura.
In Romania, o singura institutie se poate ocupa in mod legal si fara teama cu asemenea “hobby-uri de militian” si ea e temuta “2 si un sfert”, Directia de Protectie Interna. Prin urmare, as inclina sa cred ca nu chestiunile politice au dat alarma in PSD, nu faptul ca oamenii lui Basescu ar controla in abstract un serviciu de informatii, ci faptul ca le-ar putea fi filati tocmai politistii care le tin de sase.
Cat despre noi ceilalti, singura veste buna ar fi ca au inceput sa se sfasie intre ei.