PD-L îşi dă iar ceauşismul pe faţă

Din vreme în vreme, impostura “singurului partid de dreapta” (ajuns aşa din pură conjunctură) iese la iveală în cele mai mărunte gesturi. Şi nici nu e nevoie să te deplasezi în oraşele de provincie pentru a-i vedea pe bătrânii activişti. Sunt buni şi cei din noua generaţie.
Elena Udrea i-a povestit la ceas de seară bătrânului nostalgic maoist Ion Cristoiu despre planurile ei de viitor. Nu, nu scoate album într-o trupă de fete şi nu va deveni asistenta lui Capatos, vă amintim că Elena Udrea e ministru al Turismului şi Dezvoltării. Din vârful uriaşului buget pe care ministerul îl are de tocat, diva politică a enunţat cele două priorităţi mari şi late pe care le are: exploatarea mitului Dracula şi un circuit – memorial Nicolae Ceauşescu.
Despre primul nu are rost să vorbim acum: e un produs kitsch al civilizaţiei de consum. Dacă americanii vor să digere aşa ceva, foarte bine, să-l servim cu garnitură de hot-dog tras în ţeapă.
Dar că promovarea ceauşismului e a doua prioritate naţională pentru un minister care are în titulatură şi cuvântul dezvltare, e descumpănitor. Acum ceva vreme pediştii au testat apele cu un muzeu al comunismului, un loc al memoriei, care să recupereze ce se mai poate dintr-o epocă insuficient înţeleasă şi revoltător de idealizată prin grija profitorilor ei. Au abandonat discret ideea dintr-un calcul simplu: bunul simţ nu se vinde bine în România. Cu sau fără Dan Diaconescu, Partidul Proştilor va avea la orice oră mai mulţi membri decât cei care îşi cunosc trecutul sau au înţeles ceva din el.
Pentru că din schiţa de proiect prezentată de Elena Udrea reiese foarte clar că nu ar urma în niciun fel să fie un proiect educativ. Ci unul omagialo-comercial. Într-o ţară în care puţini ştiu că am avut cea mai îndelungată rezistenţă armată împotriva ocupaţiei sovietice şi a comunizării din Europa, că am avut martiri ai închisorilor comuniste şi eroi fără certificate, prioritate naţională devine cultul dictaturii. Şi asta prin grija unui partid care se intitulează liberal.
Circuitul gândit de Udrea va avea un caracter pios, va pleca de la Scorniceşti, unde se va face un fel de casă memorială. Cam ce încercase şi puşcăriaşul Dinel Staicu, fără să dea năvală peste el milioanele de vizitatori. Va continua cu oroarea arhitectonică reprezentată de Casa Poporului, cu balconul fostului Comitet Central şi va sfârşi, cum altfel, decât la zidul de la Târgovişte.
Constat că a fost omis cimitirul Ghencea, dar probabil că dacă se dau şi ceva fonduri europene pentru cultul dictatorului, acesta ar putea fi dezgropat din nou, pentru a fi îmbălsămat tardiv şi depus într-un mausoleu puţin mai mare decât al lui Lenin. În felul ăsta, fanii demolatorului de bisericii se vor putea înghesui şi ei să depună o floare şi să se atingă de moaştele ciuruitului. Lipsesc, de asemenea, şi vizitele la atelierul de cizmărie sau la închisoarea Doftana, o oprire obligatorie în “circuitul turistic” în care erau plimbaţi pionierii pe stil vechi. Dar nu te poţi supăra pe Elena Udrea pentru asemenea scăpări, cei care învaţă istoria de la Cartianu şi Cristoiu nu le ştiu chiar pe toate.
Făcând pentru o clipă abstracţie de grotescul şi de imoralitatea proiectului, trebuie să remarc şi stupiditatea lui. Zone precum Scorniceşti sau Târgovişte sunt printre cele mai anti-turistice peisaje ale României care pot fi imaginate. E, totuşi, o ţară care nu îşi pune în valoare splendorile naturale din Apuseni, Maramureş, Bucovina, Valea Oltului, Deltă, Clisura Dunării, lacurile montane din Carpaţi şi lista ar putea continua mult şi bine, din fericire. Să promovezi cocioaba de la Scorniceşti şi unitatea militară din Târgovişte în condiţiile în care nu sunt puse în valoare turistic clădiri ca Ateneul, când Palatul CEC-ului nu se poate vizita, când castelele medievale nu au nici măcar indicatoare turistice, nu mai vorbesc de drumuri asfaltate, iată o dovadă de prostie. O incultură care se vrea perpetuată.
Ţările care îşi respectă istoria fac tot posibilul pentru a preveni apariţia unui cult al dictatorilor. Mulţi nici nu au un mormânt cunoscut, pentru a împiedica fenomenul. Oricâte scuze i-am găsi şi oricât de nemulţumiţi am fi de prezent, faptele nu pot fi şterse. Ceauşescu e vinovat de crime atât la colectivizare, cât şi de circa 100 de morţi împuşcaţi în primele zile ale Revoluţiei de la Timişoara, din ordinul său, înregistrat inclusiv pe bandă audio, deci dincolo de orice dubiu. Încurajarea de către stat a unui cult al dictaturii ar fi în primul rând indecent pentru familiile acelor victime, care nu se numără între “priorităţile” vreunui minister.
Ideea de a transforma şandramaua din Scorniceşti în casă memorială pe banii contribuabililor e insultătoare şi prin lipsa de valoare a personajului. Trăim totuşi într-o ţară care nu are un muzeu Brâncuşi! Nu am auzit în ultimele decenii ca vreo personalitate culturală să aibă parte de investiţii prioritare ale statului: nu-şi bate nimeni capul cu casele memoriale de la Ipoteşti sau Lancrăn, nu ştiu dacă Eugen Ionesco, Henri Coandă sau Cioran au măcar amenajată o asemenea casă memorială. Nu ştiu dacă şi-a bătut cineva capul cu un circuit dedicat marilor regi ai României, cu palate magnifice şi ctitorii memorabile. Când ai norocul ca prinţul Charles să îşi ia câteva case de vacanţă în Ardeal, ai putea profita de ocazie pentru un circuit româno-bulgar dedicat Reginei Maria, născută la Kent, şi care are o poveste mai fascinantă decât nunta regală, la care s-au uitat sute de milioane de telespectatori. Chiar şi privind pragmatic şi amoral, în strategia unui minister al Turismului, nu văd cum Scorniceştiul ar putea intra măcar pe locul 100 pe lista de priorităţi. Nicidecum pe locul 2 din tot atâtea priorităţi enunţate!
Pretenţia că la circuitul comunist se vor înghesui turiştii chinezi e cu atât mai stupidă. Dacă sunt chinezi emigranţi, care scapă din lagărul comunist, nu văd ce i-ar putea bucura. Au şi la ei acasă mausoleu al lui Mao, puteau să rămână acolo să îi depună flori. Dacă sunt comunişti convinşi, iarăşi e o idee dubioasă circuitul care se sfârşeşte la Târgovişte. Să presupunem că sunt Hu Jintao, nu cred că m-aş simţi prea încurajat după o vizită din care să afli că poţi sfârşi împuşcat chiar de ai tăi după ce aproape fusesei zeificat.