Partidul meu a pierdut alegerile înainte de exit-poll

N-am înțeles niciodată teoria cu votul alb, votul nul și alte bazaconii. O consider în continuare o modalitate de a neutraliza niște persoane bine informate, în favoarea unora cu minim discernământ politic, dispuși să își vândă votul sau să fie păcăliți de aparențe. Cum cei dispuși să își dea votul pe nimic, vă mărturisesc că am ajuns să nu mai consider nici votul obligatoriu, ca o idee așa de rea, cum mi se părea cândva. O cale mai rapidă de a scoate satele și suburbiile din feudalismul electoral actual nu văd în acest moment.

Sunt prea mulți votanții care gândesc cinic (nu pragmatic), socotind că o pungă de ceva e mai mult decât nimic. Tot la mită electorală pot intra și așa zisele programe edilitare, pentru că nu sunt decât redistribuiri forțate de resurse, concentrarea lor într-o zonă vizibilă. Deși nu pare evident, așa e cazul cu „prima casă”, „rabla”, „termoizolarea blocului”, „grădina blocului”. Se ia de la toată lumea și se face un cadou unui grup, în speranța că grupul va fi recunoscător. Dacă prezența la vot e chiar și la jumătate, metoda matematic nu dă greș. Minoritatea „motivată” își impune voința. Dacă prezența ar fi de 80%, nu ar exista suficiente resurse pentru „a lua ochii”. Ar trebui să încercăm și varianta asta, deși decidenților le convine de minune situația actuală, inclusiv când pierd.

Alegerile astea am decis că voi fi absenteist. Din lipsă de ofertă, din imposibilitatea de a deosebi candidații unul de altul, din convingerea că favoriții sunt oricum înțeleși între ei. Aș fi votat măcar politic, pentru consiliile locale, dacă ar fi fost partide cu idei diferite, dar nu e cazul. Dacă opțiunea mea ar fi fost urmată de un procent zdrobitor de alegători, votul meu nu ar fi fost irosit cu totul. Dacă la urne se prezentau 15-20% din votanți, alegerile nu se anulau, primarii rămâneau în funcție, că așa e sistemul. Dar ne-votul nostru ar fi avut un ecou, o greutate. Păcălicii, care ne iau ochii cu boscheți și arteziene de un gust îndoielnic, ar fi fost nevoiți să apeleze la alte strategii, să se reinventeze, măcar să pretindă că e cazul să se schimbe.

Din păcate, deja la primele ore era prezență peste cea de acum patru ani și se aștepta chiar o prezență finală de jumătate din electorat. Mesajul popular către politicieni e limpede: suntem mulțumiți, vă credem. Și, culmea, cei mai populari șunt cei care au tăcut mâlc: „Taci și câștigi!”. Primarii, care au mers pe burtă, când politicienii de la centru dădeau din colț în colț cu criza și austeritatea, acum sunt mai populari ca Moș Crăciun.

PS: Inventiv ca de obicei, Dan Diaconescu a găsit o modalitate hilară de a se promova și în ziua alegerilor. Citește de zor SMS-uri de la fani, cu precizarea „nu putem să spunem pe post”: „Domnu Dan, am votat toată familia cu Partidul Puncte Puncte, toți pe care îi știu votează cu Partidul Puncte Puncte, sper să câștige”.
Din păcate pentru noi, Partidul misterios al lui Diaconescu chiar există și arată cum îl știm. Legitimitatea pe care votul o oferă actualilor politicieni ne cam ia speranța că ar urma să se nască un real Partid Puncte Puncte, care să schimbe jocul.

PS post-exit-poll: Rezultatele mi se par întristătoare, mai ales prin proporții. La mine în sector, Piedone a luat 80%, se apropie de Iliescu în mai 90. La fel de revoltătoare mi se par victoriile impostorului cu același nume ca (de acum) fostul primar Liviu Negoiță, victoria obrăznicăturii Olguța Vasilescu (împotriva pușcăriașului de Solomon), a versiunii ei (relativ) masculine, Mazăre, a eternului Vanghelie și așa mai departe. Victoria USL e zdrobitoare și usturătoare. Mă tem că nu era altă cala ca așa zisa dreaptă să înțeleagă că e cazul să schimbe garnitura și oferta.

PPS: Nu știu cine e în spatele grupării, care a realizat acest clip, nici ce își propune, dar e foarte bine realizat: