Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Traian Ungureanu a reusit admirabila performanta de a incasa bani concomitent si de la Vantu si de la PDL, in calitate de editorialist la Cotidianul si consultant electoral. Asta inainte de a deveni politician si europarlamentar cu acte in regula. Banii trec, talentul totusi ramane si orice se poate spune despre Traian Ungureanu, numai ca nu are momente de sclipire in scris si momente de o incantatoare luciditate, nu. Tacerea prelunga si autoizolarea sa ma fac sa cred ca a trait o dezamagire sincera si adanca in perioada asta.
Asa ca am gasit salutara revenirea sa, intr-un articol publicat pe Madame Blogary. Dupa o introducere cam prolixa, departe de vechile izbucniri, TrU strikes back, prezentand viziunea proprie asupra tipului de partid de care are nevoie Romania:
“un partid, care nu curge cu șuvoul și nu dă înapoi, la prima ciocnire cu funcționarii, rating-ul tv sau sindicatele. Trebuie să construim un nucleu rezistent și să îl dezvoltăm alături de cei ce nu mai vor să trăiască pentru a deveni românii de ieri.”
Dar pas de mai gaseste inca un membru in PDL, care sa se potriveasca descrierii:
Avem, așadar, neoie de oameni revoltaţi împotriva următoarelor direcţii: vorbărie, amînări, lene, găști, eschive europene, comisii lărgite, aspiratoare bugetare de voturi, idioți promovați democratic, snobi organziați civil, specialiști reputați în propria importanță. Noutatea pe care sînem datori să o impunem în România e refuzul de acomodare.
A, pardon, din ce lasa sa se inteleaga Traian Ungureanu, partidul viitor are deja un membru, unul singur, nici ala in interiorul partidului actual. Ati ghicit, Traian Basescu, zis si “fondatorul optimismului românesc”
Dar Basescu e condamnat sa iasa din politica ori prin suspendare, ori prin pensionare, direct de la Cotroceni. Deci pe cine propune ca pivot in jurul caruia sa se roteasca viitorul partid? Un nume mai putin previzibil pentru asa ambitioase idealuri: vamesul Vasile Blaga, omul cu tresele pe sub costum!
Si de unde, ma rog, atata vocatie reformatoare la un partid care n-a fost in stare sa-si schimbe nici sigla trandafiriu-socialista, de teama ca n-o sa-l mai recunoasca nestiutorii de carte carora le-a impartit galeti!?
Victor Grigore
