Am fost cam dur când am scris ultima dată (și singura) despre Mihai Giurgea, dedicându-i articolul Prostul de dreapta. Între timp, voi mărturisi că l-am reevaluat. Nu e chiar atât de prost. Adică totala lipsă de nuanțe, pe care eu o numesc prostie, îl ajută să aibă succes, ceea ce nu e la îndemâna oricărui prost. Omul scrie chiar bine. L-aș da exemplu, dacă aș fi profesor de Jurnalism, de scriitură limpede, schematică, perfect adaptată internetului. Fără fraze întortocheate, fără divagații, scurt și la obiect, să înțeleagă omul ocupat ceva, în cele câteva zeci de secunde cât stă pe pagină.
Unii dintre cei care frecventează blogul „Capitalism pe pâine” o fi într-adevăr neajutorați la minte și au nevoie de mesaje incitatorii simple, de chemări la linșaj și la „exploatarea omului de către om”. Teoretic, e chiar pe drumul bun, pentru că mișcările de masă așa s-au creat, prin vulgarizarea unor idei și coborârea lor la nivelul ultimului imbecil. Am remarcat și la tinerii adepți ai libertarianismului din alte țări o subțirime a ideilor, tendința de a răsturna pe dos mitologia marxistă, pentru a-i contrapune o altă formă de materialism. E posibil să existe public, care să-l ia în serios pe Mihai Giurgea. Mai mult ca sigur, vor fi mai mulți în generațiile viitoare. Dar sper că majoritatea cititorilor blogului respectiv doar se amuză, iau chemările la război civil ca pe o ghidușie de limbaj.
Chiar dacă românii e posibil să-și fi pierdut și umorul și busola, de ce cred, totuși, că „Mișcarea Antitaxe”, pe care o promite Mihai Giurgea va eșua sau va rămâne în aria divertismentului pe blog? Nu pentru că îl vor opri „securiștii”, cum zice el. Probabil, securiștii gen Vântu, care nu-l opreau când îi dădeau salariu, dar în fine. Nu, când spun că va fi un fâs, am argumente marxiste. 🙂 Anume, zicerea lui Marx despre istoria care se repetă: „prima oară e tragedie, a doua oară e o parodie”. Să copiezi la virgulă mișcarea Tea Party din America, la câțiva ani după ce a eșuat acolo, nu poate avea decât rezultat comic. Chiar dacă promiți că partidul va avea și o aripă paramilitară, ca să poți înghesui și iubirea americanului conservator pentru armele de foc în răscoalele mai blajinului popor român. Nu îi doresc să eșueze, din partea mea să aibă succes, dacă poate să răstoarne măcar unul din politicienii actuali (de la putere sau opoziție), nu pe toți, tot m-aș bucura. Dar bănuiala mea e că în afară de puțin trafic pe blog nu va obține.
În altă ordine de idei, dacă e cineva curios, vă povestesc despre partidul pe care mi l-am înființat eu. Se numește Partidul Individualist, n-are deocamdată niciun membru, fiind condus din spatele scenei de fondatorul său, prin manipulare și autosugestie. Partidul Individualist nu va avea o aripă paramilitară, fiind un partid pașnic, influențat de doctrina nesupunerii civice a lui Mahatma Gandhi.