O constatare cu postaci
Postacii sunt acei viermuși, plătiți de partide și de cine mai are bani de risipit, pentru a infesta orice site unde se discută ceva inteligent. De cele mai multe ori, postacii sunt ca partidele care le finanțează șederea în câte o pivniță și frecatul mentei pe internet, adică sunt perfect confundabili. Așchiile livrate lor de ”comunicatorii” partidelor, și pe care ei trebuie să le deverseze sub formă de rumeguș pe forumuri, seamănă destul de mult.
Cu toate astea am remarcat ”un trend”: postacii tocmiți de USL sunt pe zi ce trece mai grobieni, în vreme ce postacii de pe ștatele PDL sunt tot mai lemnoși în comentariile răspândite. Mai grav e că politicienii au început să le semene (nu invers!).
I-am văzut pe Ponta și Crin într-o conferință de presă dedicată congresului PDL, în care nu au vorbit decât despre femeile de la putere, cu referiri obsesive la Elena Udrea. Sigur că totul e o strategie care pleacă de la un calcul foarte corect, anume că există un nivel ridicat de misoginism și un deficit de civilizație, la o populație tabloidizată, ce percutează mult mai bine la aluzii despre blonde și desuuri, decât la discuții doctrinare. Totuși cei doi copiloți ai bicicletei USL aveau aerul unor liceeni care au fantezii cu profesoara de chimie, pe care se răzbună distribuind-o în pauză în scenarii pornografice, spre deliciul clasei. După ce și-au epuizat arsenalul de aluzii sexuale de scara blocului, cei doi politicieni au încheiat apoteotic întrebându-se de ce nu face Udrea copii !? ”Noi mai avem copii, avem planuri de viitor, [..] dar dânsa pentru cine adună toate milioanele astea?”. Trec peste sugestia involuntară din declarație că furtul e justificat dacă ai copii (care îmi aduce aminte de comediile cu Dinică și Jean Constantin). De la aluzia lui Băsescu la soția decedată a lui Antonescu, făcută într-o dezbatere din campanie, rar s-au văzut așa golănii la un nivel atât de înalt.
Nu e de mirare că postările de pe forumuri ale adepților ”revoluției bunului-simț” sunt saturate de imagerie sexuală, de presupuse povești petrecute în așternut și de sudalme cu trimiteri ingenioase.
De cealaltă parte, ”postacii portocalii” mi-au oferit o surpriză cu adevărat stranie. În slujba puterii au început să fie scrise texte rupte parcă din materialele plenarelor PCR. Poate pe undeva e justificat, și Boc sau Blaga nu pot fi iubiți decât tovărășește, cu cravata de gât și lumina stinsă. În vreme ce politicienii opoziției socialiste sunt convinși că marea schimbare a României nu poate veni decât după ce puterii i se ridică fustele în văzul lumii, susținătorii ”portocalii” nutresc convingerea că ”modernizarea statului” nu poate veni decât cu ajutorul politrucilor anilor ) 80, cu a lor limbă de lemn. Habar n-am de unde i-au găsit pediștii pe acești textieri ai Cântării României, plătiți să comunice maselor planul cincinal al așa zisului partid de dreapta. Sper totuși ca ei să fie din rândul pensionarilor Securității și nu din rândul unor tineri îmbătrâniți după metoda bonsaiului. (și aceasta nu e o aluzie la realesul șef al Guvernului)
