O comemorare a Revolutiei noastre. Fara politicieni, fara coroane, fara discursuri

Dimineata am vazut mesajul lui Dragos Bucurenci pe twitter si seara eram la fantana de la Universitate, unde se adunasera mai multi oameni decat anticipasem. Cam toti erau tineri si foarte tineri, unii aveau amintiri de acum 21 de ani, altii probabil erau copii atunci si au ramas la fel de curati sufleteste pana acum. Aflasera la fel de spontan de pe twitter si de pe Facebook ca la ora 7, pe 22 decembrie se aduna lume sa aprinda o lumanare in amintirea celor mai grozavi si curajosi romani din ultima jumatate de secol.
Pe bulevard erau luminite multicolore, cum n-am fi visat pana in ’89 sa vedem. Dar langa fantana era bezna, asa ca intalnirea parea cu atat mai conspirativa. S-a facut lumina de la lumanari, nu s-au tinut discursuri, totul a decurs decent, ca un moment de reculegere ceva mai prelungit. Mi-a fost tare drag ce pustimea aia care a gasit ragazul pentru acest gest. Cu siguranta nu e totul pierdut.

In Parlamentul Romaniei, spiritul Revolutiei a mai primit o palma dupa ceafa prin votul care ii confirma in functie pe dinozaurii cu mai multe mandate din Consiliul Suprem al Magistraturii. Ramanem pe mai departe captivii unui sistem pe a carui efigie ar trebui sa figureze si judecatoarea Lidia Barbulescu.
Dintr-un parlament inca si mai mare, cel european, a venit o palma inca si mai grea prin absurdul demn de “Ferma animalelor” a lui Orwell. Parlamentul European a respins cererea unor state ca crimele comunismului sa fie tratate egal cu cele ale nazismului. Altfel spus, ca regimul care a produs cam de zece ori mai multe crime decat nazismul sa primeasca aceeasi incadrare.
Raspunsul hartogarilor nedemni din Parlamentul Europei e halucinant: holocaustul a fost o crima cu justificare etnica, deci mai grava decat crimele cu justificare politica ale lui Stalin, Lenin, Mao, Pol Pot sau Ceausescu. Criteriul absolut aberant statueaza Uniunea Europeana ca o organizatie alcatuita pe criterii etnice, pentru care criteriul rasei e mai important decat orice alt argument. “Ideea buna aplicata gresit”, in care au crezut si birocratii europeni trebuie salbata chiar si impotriva logicii de bun-simt.

“Nu se pot compara crimele impotriva evreilor cu cele comise sub regimurile comuniste pentru ca rusii au fost cei care i-au eliberat pe evreii din lagare si fara Rusia probabil ca Germania Nazista nu ar fi fost invinsa.” (Efraim Zuroff, directorul centrului Simon Wiesenthal)

Cum eroii de la Revolutie nu au putut fi atribuiti inca vreunei minoritati de soi, ci au doar lamentabilul atribut de romani, vom continua asadar sa ii comemoram in soapta, pana va disparea si ultimul dintre cei care ne amintim si putem povesti.