Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Poate veni ca un șoc, dar ceilalți trăitori de pe planetă nu au obligația să facă eforturi ca tu să nu răcești. Este o pantă periculoasă, care sfârșește în concluzia malthusiană că ție ți-ar putea fi mai bine, dacă alți oameni ar muri mai curând; dacă ar renunța să aibă urmași sau ar fi uciși înainte să se nască, pentru că resursele planetei nu ți se par suficiente pentru tine și urmașii tăi.
Ai luat decizia să te aperi cu o cârpă, legată de urechi cu două elastice. Te linistește emoțional că te apără de boli. Foarte bine. Ți-ai redus riscurile, ți-ai mărit șansele de viață lungă și frumoasă, lasă-ne în pace să trăim și noi. Nu-ți place să fie oameni pe lângă tine, du-te unde nu sunt oameni, stai ferecat.
Ai luat decizia să îți faci niște injecții experimentale. Bravo ție! Vom afla și noi ce efecte au, urmărindu-ți evoluția. Faci un serviciu comunității și cercetării. Ești convins că te protejează. Bine pentru tine, ai făcut ce depindea de tine.
Ți s-a spus că ești apărat 95%. Asta te-a convins, dar te nemulțumește. Vrei să vină restul societății cu eforturile ei să îți umple marja de imprevizibil din viață, de la 95 la 100%. E, ăia 5% nu sunt obligația noastră. Ți-i dăm, dacă vrem, dacă te porți frumos cu noi, nu ne abuzezi, nu ne insulți. Nu e obligația noastră să îți donăm un rinichi că ai tu o pietricică la unul și vrei să elimini total riscul să ajungi la dializă într-un viitor îndepartat.
În ritmul ăsta și cu pretențiile astea egoiste de la semeni, de regină cu albine roind în jur, o să ceri și alte lucruri. Să suspendăm activitatea când dormi tu de prânz, să nu pornim motorul când ieși la plimbare, să nu respirăm când ieși la fereastră și vrei aer curat ca de munte.
Victor Grigore
