Ceva amuzant în toată demența.
Până săptămâna trecută, Câțu adunase la buget 25 de milioane de euro din amenzi, date pe stradă, unor cetățeni, care se duceau la piață fără să-și scrie adeverința. Sau nu erau în pat la 10. Sau, pensionari fiind, umblau hai-hui prea devreme sau prea târziu.
Nu găsesc cifra actualizată, dar altă știre zice că în ultimele 24 de ore, milițienii i-au mai adus lui Câțu 3,5 mil euro. Deci suma s-a dublat într-o săptămână.
În timpul ăsta, tineretul progresist și „liber” turbează pe internet. Fac crize de isterie că „totul a fost în zadar”, se distruge tot efortul nostru, tot ce-am realizat noi într-o lună de stat în casă! S-a găsit și cel mai mare pericol: există posibilitatea să se transmită virusul de la flacără la flacără! Lăsăm deoparte, că enoriașii, care riscau să iasă din arestul la domiciliu noaptea, au tot ieșit zi de zi după mâncare, s-au fâțâit în aceleași locuri. De reținut e atmosfera de psihoză colectivă și regretul pentru ce s-ar putea pierde.
Președintele a ieșit și el, cu o amenințare grotescă, spusă bolovănos. Ceva de genul: „Dragi români, stați în casă de Înviere, altfel, după Paște, vom avea înmormântări! Brr… De parcă dacă stăm închiși pe termen nelimitat, guvernul militarizat va reuși să rezolve amenințarea asta și nu vom mai avea înmormântări deloc.
În 1964, statul comunist a dat decretul de amnistie. Au fost eliberați atunci ultimii deținuți politici, care supraviețuiseră celor două decenii de detenție dură, lagărelor de muncă forțată. N-am auzit până acum, dar nici nu mi-am pus problema, poate mă ajută un istoric. Oare au existat comuniști, care au protestat împotriva acelui decret de eliberare a deținuților politici!?
Foarte serios întreb. E o treabă de psihologie socială. În orice partid sunt radicali și moderați. Chiar n-a fost niciun tovarăș să se ridice și să zică:
„Tovarăși, nu putem pierde tot ce am clădit în 20 de ani de stalinism! E munca noastră! Tovarășii de la Securitate și Miliție, de la Procuratură s-au chinuit să-i aresteze și să-i condamne pe bandiți! Nu putem lăsa dușmanii poporului să umble liberi, cu idei periculoase, printre ceilalți oameni ai muncii! Sunt mistici, sunt reacționari, sunt burghezi, intelectuali sau chiaburi!”
Poate îl întreabă cineva pe Mihai Șora pe Facebook, dacă au fost cazuri. El sigur știe!