N-o fi Obama chiar atat de negru
Traian Ungureanu face o analiza interesanta a semnificatiei alegerii lui Obama, din perspectiva dezideologizarii jocului politic, in editorialul Mitologia in America. Unghiul e bun, pentru ca sesizeaza tendinta de a suprima disputa partizana de idei de dragul unei corectitudini politice in numele careia oricine nu il sustine pe Obama e un rasist retrograd.
Dar exista o doza de exagerare intr-o asemenea abordare. In noaptea alegerilor, CNN a marcat o premiera tehnica: pentru prima data, relatarea dintr-un alt oras s-a facut prin intermediul unei holograme care o intruchipa pe corespondenta postului respectiv. Obama e si el tot un fel de holograma, un purtator de mesaj al unor specialisti in marketing care tin locul tehnologiei de varf. Un mesaj conciliant, ca muzica de la radiourile cu succes la public. Ar trebui oare sa ne ingrijoram, cum face Traian Ungureanu, de accederea la putere a celui mai stangist dintre senatorii americani? Va fi el promotorul unei reforme care sa placidizeze SUA dupa modelul nefericit pus in opera de euro-birocratii batranului continent?
Speranta mea vine tocmai din calitatea de holograma a tanarului presedinte Obama, pe care nu-l vad in stare sa puna in practica nicio linie ideologica. Balansul intre cele doua extreme actuale ale spectrului politic american – stangismul lui Obama si neo-conservatorismul lui Bush – e mai curand benefic pe termen lung democratiei de peste Atlantic. Sub Bush, libertatea s-a intepenit in marsarier (dupa cum canta, ironia sortii, tocmai un cantaret de country, pro-republican: “our freedom’s stucked in reverse”), dar chiar si asa, e greu de crezut ca urmele lasate de junior vor mai insemna ceva peste niste ani. Si chiar sa-l crezi pe Obama, fie el aproape socialist in convingeri, in stare sa faca mai mult rau decat a facut neghibia lui Bush, mi se pare prea mult.
La urma urmei, Obama nu e nici atat de negru pe cat ne impinge sa credem cliseul cu “schimbarea istorica”. E ma curand, asa cum o arata si un articol din seria obama-mania un presedinte-oracol, cu o puzderie de hobby-uri dintre cele mai bizare, care te fac sa te intrebi cand mai are timp si sa conduca o jumatate de continent.
