Marcel Ciolacu oferă teritoriul României pentru relocarea de refugiați afgani și sirieni din Austria, la schimb cu „Schengenul aerian”. Trădătorul de țară crede că ridicola „realizare” o să-l ajute în campania electorală și chiar se laudă că „a spart gheața în negocierile cu Austria”, fără să spună și că dă la schimb ceva incomparabil mai grav decât ce obține.
De fapt, ce obține e apă de ploaie. Dacă pentru cei care trec cu mașina sau camionul, desființarea punctului de frontieră ar avea măcar utilitatea practică de a nu mai opri, la aeroport e total irelevantă. Oricum trebuie să vii cu o ora înainte de îmbarcare pe aeroport, să fii controlat de bilet, în bagaje, corporal, și să arăți că ai un pașaport UE. Oricum n-a fost nimeni întârziat de momentul în care arăți pașaportul, față de restul procedurii de îmbarcare, care nu s-ar scurta cu nimic. (E ca și cum ai avea acum pașaport diplomatic. Eventual, treci prin altă poartă, unde e o coadă mai scurtă, dar secundele câștigate acolo le stai în alt hol, pentru că secvența e între controlul bagajelor și controlul biletelor.) Trebuie să fii chiar cretin să te bucuri de asemenea izbândă, dar probabil unii ca Rareș Bogdan și Ciolacu, marii luptători Schengen, își cunosc perfect alegătorii.
În schimb, dezolantă e implicarea în falsa bătălie pentru Schengen și în războiul de Facebook cu Austria a falșilor naționaliști sau a naționaliștilor naiv-romantici. În toată lumea avansată sintagma „granițe deschise” e marca definitorie a curentului stângii radicale, anti-naționale, e utopia finală a globalismului, a spiritului cosmopolit. Numai la noi cel mai popular partid naționalist se bate pentru desființarea granițelor și se ceartă chiar cu guverne anti-imigraționiste, ca al Austriei, care iată că încearcă să scape pe orice căi de cei deja intrați prin granițele lor deschise. Parcă am fi Alice în Țara Minunilor.
Pentru că simbolic și practic renunțarea la frontiere e desființarea unui atribut definitoriu al statului național, topirea în viitorul stat federal european. Să ajungi să-ți dorești cu patimă asemenea victorie fluturând stegulețe tricolore, e o remarcabilă performanță a unei opoziții controlate. Și pentru că tot suntem în lumea bizară a tuturor minunilor, mai avem una. În lista de negocieri, Austria nu ne cere doar să primim sirienii și afganii ei, la schimb cu un vot favorabil pentru Schengen, dar și să ne facem gard de jur împrejur. Ca să se asigure că deportații aduși cu avionul rămân aici și nu mai pot reveni înapoi la ei cu autocarul.