Mai multe măști care au căzut
Democrația europeană a dispărut în timp atât de scurt și din motive atât de ridicole pentru că nu era autentică. Mulți se vor mai minți o vreme că încă trăiește sau că va reveni la viață. Instituțiile încă există, scaunele sunt ocupate de domni și doamne la fel de îngrijit îmbrăcați ca înainte. La fel de șterși, la fel de falși, la fel de artificiali, dar vorbăreți; convingători ca liderii sovietici din ultimul deceniu. Dar n-a fost singurul fals care s-a evaporat. S-au risipit:
- liberalismul lui Cîțu & Co
- obsesia pentru Constituție și proceduri a hashtagiștilor
- anti-pesedismul lui Iohannis
- spiritul rebel al rockerilor și actorilor
- grija pentru semenii discriminați a ONG-urilor
- anti-corupția anticorupților
- deontologia ziariștilor față de cenzură și cumpărarea presei de către guvern, corporații sau moguli (filantropi)
- îndoiala metodică a savanților și directorilor de conștiință
- credința în viața de apoi a ierarhilor speriați pentru viața de acum.
