evadare.ro

Klaus Iohannis, participant la vedere într-o conspirației anti-națională

„Nu e cu putință să se adune unii într-o cameră și să pună la cale conspirații. Așa ceva e ridicol.” – spun unii, care se cred isteți și sceptici, dar de fapt acceptă cu naivitate o versiune oficială tot mai puerilă în ochii multora. Da, oamenii cu putere se adună și cad de acord să întreprindă anumite lucruri, în virtutea unor convingeri. Care au ca expresie o agendă, o foaie de parcurs. Când ei produc documente recunoscute oficial, nu mai e o teorie, o ipoteză a conspirației, e un fapt istoric, o realitate.

Un eveniment de acest tip a fost articolul semnat împreună de liderul comunist al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus și lideri din 23 de țări. Pentru cine nu știe, Tedros nu e un savant al medicinei mondiale, ci un politruc, care a activat în partide de orientare marxist-leninistă din Etiopia, care se ocupau inclusiv de răpiri și atentate. Pe lista semnatarilor apare și președintele României Klaus Iohannis.

Înainte să vă bucurați că „al nostru” e în lumea bună a elitei mondiale, alături de Macron, Merkel și Johnson, trebuie să știți că lista e una de umplutură. Pe ea au iscălit inclusiv lideri din Fiji, Ruanda, Kenya, Albania, Serbia, România, Costa Rica, Tunisia, Senegal, Ucraina, Trinidad Tobago. E limpede că aceste țări nu tranșează politica mondială. Și nici liderii lor nu sunt eminențe cenușii ale planetei. Poate nu or fi toți chiar atât de jos intelectual, ca președintele nostru, dar nici nu sunt lideri de opinie, de la care omenirea își soarbe înțelepciune în mod curent. Greutatea lor pe hârtie o dă capacitatea de a vorbi în numele unor națiuni, a câteva miliarde de oameni.

E limpede că nu s-au adunat toți să compună acest text mediocru, în care fac practic apel la o nouă ordine mondială. Ci altcineva le-a scris misiva în cauză, pe care politrucii doar și-au pus docili semnătura. De asemenea, nu vă amăgiți nici cu falsele opoziții despre care vorbește propaganda, cum că am avea o clasă politică orientată de partea binelui, în bătălii imaginare cu rușii sau chinezii. Cei mai puternici dintre liderii semnatari, cei din Franța și Germania, sunt în discuții cu Putin pentru colaborări pentru vaccinul Sputnik și pașaportul de vaccinare. Putin nu e un lider anti-globalist, își apără doar propriul rol și propria sferă de putere.

În textul semnat de liderii globaliști se face apel la o nouă organizare mondială, similară celei din anii 40 (de la Yalta, Potsdam, Teheran, Bretton Woods și alte conferințe nemenționate). De unde și până unde necesitatea de a ne comporta ca după un război mondial devastator, după o epidemie, care după mai bine de un an ar fi ucis 0,03% din populația globului!? (Dacă luăm de bune raportările umflate, cu sub 5% decedați care aveau doar boala respectivă. Pentru că dacă scădem acel 95%, ca să eliminăm „coincidențele”, cum se procedează după vaccinare, am avea și mai mulți de zero după virgulă.)

„Atunci, după devastarea a două războaie mondiale, liderii politici s-au reunit pentru a forja un sistem multilateral. Țelurile erau clare: să aducă împreună țările, să risipească ispitele izolaționismului și naționalismului, și să răspundă provocărilor, care nu se pot realiza decât împreună, într-un spirit de solidaritate și cooperare, respectiv pace, prosperitate, sănătate și securitate.”

Așa sună vorbele goale din primul paragraf al apelului politicienilor. Luptă pentru pace, ca pe vremea lui Ceaușescu. „Să fie pace!”, cum strigă și Floricica Dansatoarea.
Dar cu adevărat importantă e denunțarea naționalismului, ca inamic comun al semnatarilor (și, mai ales, al adevăraților conspiratori, care le-au pus în față ce au de semnat). Naționalismul e o ideologie legitimă, care încearcă să aplice în acte de guvernare iubirea de țară și solidaritatea națională. Această linie e măcar clamată și uneori profesată de lideri din mai multe țări. (Cum a fost și cazul lui Trump, al unor lideri din Europa Centrală, Asia și America de Sud.)

Apelul politrucilor globaliști îi plasează pe o linie ideologică, ostilă acestei convingeri. O linie, e drept, în acord cu marxism-leninismul profesat de Tedros de la OMS. Dar, mai important, o linie internaționalistă, pentru care semnatarii nu au girul popoarelor lor. O direcție pentru care nu s-au consultat cu alegătorii.

„Astăzi, avem aceeași speranță când luptăm împreună să depășim pandemia de Covid 19, că vom construi o arhitectură internațională de sănătate mai robustă, care va proteja generațiile viitoare. Vor mai fi și alte pandemii și alte urgențe de sănătate majore. Niciun guvern singur sau agenție multilaterală nu poate aborda această problemă singur. Întrebarea nu e dacă, ci când.”

De unde știu politicienii că vor urma și alte pandemii? Au un glob de cristal? Și ce legitimitate politică au ei să instituie o nouă ordine internțională „pentru generațiile viitoare”!? Când am fost azvârliți în acest coșmar, ni s-au prezentat filmulețe cu oameni care cădeau pe stradă din senin, în China. Și ni s-a spus că e vorba „doar de două săptămâni” să nu fie copleșite spitalele. Nu ni s-a spus că virusul e fără simptome în majoritatea cazurilor. Nici că se creează o „nouă normalitate” pentru generații de acum înainte.

Apoi se vorbește despre cum trebuie conlucrat pentru răspândirea vaccinurilor pe glob și se conchide:

„În acest scop, credem că națiunile trebuie să lucreze împreună pentru un nou tratat internațional, care să pregătească răspunsul la pandemii.”

Din nou, e explicită folosirea unei crize sanitare (reale, imaginare sau exagerate) pentru decizii politice, cu motivații ideologice.

„Acest angajament reînnoit ar fi o piatră de hotar, crescând pregătirea pandemică la cel mai înalt nivel politic. Ar fi înrădăcinată în constituția Organizației Mondiale a Sănătății, atrăgând alte organizații relevante, cheie în întreprinderea sa, în susținerea principiului sănătate pentru toți. Instrumentele de sănătate globală existente, în special Regulile de Sănătate Internațională, ar sprijini un astfel de tratat, asigurând o fundație solidă, pe care putem construi și pe care o putem îmbunătăți.”

Oare semnatarii au uitat de constituțiile țărilor, pe care se presupune că le reprezintă? Acele „hârtii”, care vorbesc de suveranitatea națională, ca aparținând poporului, iată că sunt înlocuite dintr-un răvaș mediocru cu o misterioasă constituție a OMS. În baza ei s-ar pregăti acel tratat internațional. Dar lucrurile, cum se vede, nu se opresc aici, ci tratatul însuși urmează să fie bază pentru altceva, neprecizat explicit – o construcție internațională, pe care să o tot extindă din tratate în tratate.

„Principalul obiectiv al acestui tratat ar fi să întrețină o abordare a întregului guvern și a întregii societăți, capacități regionale și globale, precum și rezistența la pandemiile viitoare. Aceasta include creșterea cooperării internaționale, pentru a îmbunătăți, de exemplu, sistemele de alertă, împărtășirea datelor, cercertarea, producția locală și globală de măsuri medicale ca vaccinuri, medicamente, teste și echipamente de protecție.”

Formulele găunoase despre tot poporul, strâns unit în jurul întregului guvern, mie îmi amintesc vremurile totalitare. Și e destul de evident că asta e ambiția globaliștilor, care caută noi inamici și fronturi de luptă. Dovadă, paragraful următor, în care se strecoară alte probleme decât cele pandemice:

„Ar include, de asemenea, recunoaștere abordării de tipul „O singură sănătate”, care conectează sănătatea oamenilor, animalelor și planetei noastre.”

V-ați prins de scamatorie? De la urgența unei molime cu răspândire rapidă, politrucii au ajuns la protejarea faunei și a planetei în ansamblu. Adică agenda mult mai veche a „războiului” climatic, cu încălzirea globală, revine și cu această ocazie. Ceea ce are consecințe multiple în administrarea resurselor naturale ale țărilor, funcționarea unor industrii, a transportului și în general al stilului de viață pe Terra.

„Pentru a realiza aceasta, vom conlucra cu șefi de state și de guvern de pe glob, cu părțile implicate, inclusiv societatea civilă și sectorul privat.”

În engleză, ați fi putut recunoaște cuvântul „stakeholder” (părțile implicate), care e parte din sintagma „stakeholder capitalism”. E vorba de ideologia tehnocratică promovată de Forumul Mondial de la Davos, condus de Klaus Schwab. E vorba de o presupusă tranziție de la „shareholder capitalism” (capitalismul acționarilor), la un sistem controlat de decidenți nealeși, care prin parteneriate public-privat, mută resurse și fonduri între cele două sfere. Practic, e un sistem în care suveranitatea națională și proprietatea privată sunt înlocuite cu puterea planificatorilor.

Pe scurt, deși e doar un text vag și găunos, ce au semnat politrucii respectivi e un angajament public pentru Marea Resetare – ceva ce trebuia să fie „doar o teorie a conspirației”.

„Într-un moment în care Covid-19 a exploatat slăbiciunile și divizările noastre,trebuie să profităm de ocazie și să acționăm împreună ca o comunitate globală pentru cooperare pașnică, extinsă dincolo de criză. Construirea capacităților noastre și a sistemelor pentru a face asta va cere timp, efort susținut politic, financiar și angajamentul societății pe mai mulți ani..”

E, iată, că nu e „doar pentru două săptămâni” și nici „până se descoperă un vaccin”. E pentru mulți ani de acum înainte, ne-o spun chiar ei. Și nu e o cooperare medicală, ci una politică, financiară și de transformare a societății. De ce? pentru că „trebuie să profităm de ocazie”…

evadare.ro
April 1st, 2021
Mai multe despre: Politica

Scriu mult mai des pe Facebook: Reacțiunea.