Întoarcerea bechtelului

Cu intuiții bune, Niku mi-a luat-o înainte scriind despre tainul pe care urmează să îl dăm Occidentului. A fost exact lucrul la care m-am gândit și eu când am văzut știrea despre angajarea lui Wesley Clark la Guvernul României. Fostul comandant al forțelor NATO din Serbia, care i-a umplut de democrație și i-a lăsat fără Kosovo, are certe abilități de mercenar, lucrând cu succes și pentru George Soroș. De unde decurge că protestatarii pro-guvern (!) de la Piața Universității, activiști cu Roșia Montană, anti-Chevron și galeriile de fotbal ale lui Onțanu vor rămâne mult și bine la proteste. De plătit are cine-i plăti și oricum n-au altă treabă, iar pentru televiziuni sunt mană cerească.

Într-un fel, strategii din spatele lui Ponta, alde Bogdan Teodorescu, Roșca Stănescu și Dan Voiculescu, au o bună intuiție a ceea ce poate însemna politică în Vest. Multe principii dar și mai multă ipocrizie. Ei știu foarte bine că Sarkozy n-a refuzat banii lui Gadafi, înainte să-l bombardeze. Știu că America e așa dependentă de petrol, încât când 15 (din 19) cetățeni saudiți au atacat turnurile gemene cu avioane, SUA au trecut la bombardarea (aproape aleatorie) a două țări, care nu pot fi conectate cu dovezi cu respectivele atentate. Probabil încă și-l amintesc pe Obama, salutându-l pe regele Fahd, cel mai mare tipăritor de literatură islamistă, între altele, într-o poziție înclinată în unghi de 90 de grade. Sigur și-l amintesc și pe Nea Nicu plimbat în caleașcă, ori dând mâna la Disneyland cu tovarășul Mikey Mouse (asemănare pur întâmplătoare cu Victor Ponta).

Dar mai mult ca sigur țin minte pozele de album făcute de Adrian Năstase cu Tony Blair, George Bush sau Silvio Berlusconi. A țipat vreunul dintre cei amintiți că e proces politic, că vremelnicul lor amic e persecutat ca Iulia Timoșcenko? Nici vorbă. Cu toate astea, la vremea respectivă, contractele curgeau gârlă: EADS, pentru securizarea granițelor, la schimb cu ridicarea vizelor, fregatele ruginite, la schimb cu votul perfidului Albion, Sidexul dat indianului Mittal, întâmplător mare contributor la campania lui Blair. Perlele coroanei au fost Petrom, pe vremea când austriecii aveau președinția Uniunii Europene, autostrada Bechtel, pe vremea când Dick Chaney era consilierul lui Bush, sau precontractul cu Roșia Montană, tot pentru interese americano-canadiene. A nu se înțelege aici că îmi imaginez că gașca lui Năstase era o victimă, șantajată de niște bagabonți. Nu, șpăgile au curs, dar volumul „parandărătului” către Vest a fost și el direct proporțional cu obrazul guvernanților locali. Obraz gros, șpăgi mai groase.


Academician doctor Elena Ceaușescu și Nicolae Ceaușescu, la o scurtă întrevedere cu Crin Antonescu (stânga), Victor Ponta (dreapta) și Daniel Constantin (undeva în spate)

Mulți dintre liderii, dar mai ales lobbyștii vestici simt deja reacțiile de iepure încolțit ale doctorului Ponta. Și deja calculează ce-ar putea cere. Ne-am plâns atâția ani de băieții deștepți ai lui Dan Ioan Popescu, Codruț Sereș și Adriean Videanu? Că iau ei curent ieftin de la hidrocentralele făcute pe timpul lui Ceaușescu, și-l vând la preț de termocentrală, cu cărbuni de import din Polonia? Nu e nimic, problema e pe cale să se rezolve. În sensul că Hidroelectrica, vaca de muls, a fost declarată falimentară (gaură neagră) și va fi predată unui singur băiat deștept cât de curând. De preferință, băiat cu influență.

Ambasadorul american a declarat voalat că această „noapte neagră pentru democrația românească” ar putea avea urmări pe piețele financiare. Sigur, fanii cretinizați ai USL au sărit cu comentarii pe net, împotriva evreului Gittenstein, a ocultei mondiale, a cămătarilor de pe piețele financiare, a asasinilor economici și, în general, pentru neamestecul în treburile interne. Asta e pentru internet, pentru animarea discuțiilor la bere. Viziunea revoluționarului Che Ponta e ceva mai nuanțată: e probabil și el convins că există o ocultă mondială, stăpână pe finanțele lumii, dar e la fel de convins și că te poți descurca cu ea, dacă cunoști pe cine trebuie. Are, la o adică, și consilieri evrei de campanie, Zilberstein și Finkelstein sunt distribuiți echitabil între Ponta și MRU.

Problema nu e ce își închipuie Ponta despre funcționarea lumii financiare, ci cât ne va costa pe noi. Pentru că s-ar putea să ne coste mai mult decât tăierile de pensii, de care știe tot boborul. Până una alta, reacțiile se întețesc:

• Guvernul Angelei Merkel își exprimă îndoiala că suspendarea e legitimă.
• Comisarul Manuel Barroso e îngrijorat.
• Comisarul pentru Justiție, Viviane Reding e de-a dreptul alarmată.
• Ambasadorul american e cam oripilat.
• Președintele Consiliului Europei, Herman van Rompuy, practic președintele neoficial al Europei, se declară foarte îngrijorat și promite să-l tragă de urechi pe Guevara.
• Până și socialistul Paul Krugman de la NY Times remarcă pierderea de democrație din România.
  Comentariu cu comentariu și reacție după reacție, înseamnă câte un bănuț în plus la costul iresponsabilei ambiții a lui Victor Ponta de a nu guverna țara și a se concentra pe oprirea proceselor cu politicieni din Justiție.

Cursul euro tocmai a trecut de 4,5 lei la BNR, iar dobânzile la care se împurumută România cresc într-un ritm de 1 milion de euro pe zi.

cetățeanul a fost la miting

Joi seară am scos civismul din mine și m-am prezentat la mitingul împotriva acțiunilor guvernului, sub formă de fotograf-jucător. În primul rând, țin să spun că, spre deosebire de un miting din campania prezidențială, lângă care m-am nimerit în 2009, și unde erau clar aduși oameni cu autocarul, de data asta a fost alt public. Chiar salut rămânerea fără bani (sau cu mai puțini bani) a PDL, pentru că în felul ăsta s-a adunat lume de mai bună calitate. Numeric, mi s-au părut chiar mai mulți decât în relatările presei, având în vedere că au umplut spațiul dintre BCU și Ateneu. În tot cazul, erau băsiști sinceri și realmente preocupați de ce se întâmplă.

Persoana cea mai populară în rândul oamenilor mi s-a părut Monica Macovei, aclamată și primită cu alt tip de căldură decât restul. Blaga a lătrat fără mare talent, dar, vorba aia, cu fermitate. Destul de bine au vorbit Cristian Preda și Adrian Papahagi. Mihail Neamțu a avut o prezență alternantă între infantilism și un patetism potrivit adunărilor populare. A apărut fluturând un drapel și cu două funii de usturoi (pentru exorcizare, cică), de am crezut că îl va interpreta pe Păcală. Ca discurs, n-a fost rău, deși cam teatral, fiind totuși singurul care s-a prins că în oratorie e nevoie de ciupit coarda sentimentală și de umblat la cutiuța cu amintiri nostalgice ale votanților CDR. Pentru că da, cei prezenți în piață, nu la trecutul fesenist al PDL vibrează, ci la referirile la Piața Universității, Coposu și anti-comunism. Ar fi bine să rețină asta și liderii zisului partid de dreapta.

Mihai Răzvan Ungureanu și-a făcut practic lansarea pentru campania prezidențială, cu o coregrafie bine studiată. S-a așezat întâi în mulțime, de unde a urcat pe scenă, după restul vorbitorilor, apoi a mai purces la o baie de mulțime de final. Ca și restul celor de pe scenă, nu are calități de orator public, dar și-a intrat destul de bine în rolul de candidat. E clar că unele gesturi sunt studiate și exersate cu oarece echipă de campanie. N-am remarcat blugii călcați cu dungă, pe care i-a observat Cristian Șuțu, mi se pare un detaliu amuzant. Mi-a luat ceva să văd pe poze dacă sunt blugi albi sau pantaloni subțiri de tergal. Erau blugi.