Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Eheei, era acum niste ani un tanar liberal care avea cuvintele la el si trebuie sa recunosc ca m-a pacalit. Nu cred in general in basmul cu tinerii care aduc schimbarea in politica doar pentru ca sunt tineri, dar, in opozitie, Bogdan Olteanu parea destul de promitator. A trebuit sa ajunga la putere si din nou in opozitie ca sa ma convinga ca e unul dintre cei mai cariati politicieni ai prezentului si ca prietenia cu Viorel Hrebenciuc i-a scos la suprafata gaunosenia mascata de o poleiala liberala.
Tocmai ma uit la el pe Realitatea TV si observ ca la absolut orice subiect i se aduce in discutie reuseste sa aiba cele mai “rinoceriste” optiuni cu putinta. De pilda: despre regimul lui Voronin de la Chisinau, Bogdan Olteanu tine sa precizeze apasat ca acela “nu e un regim comunist decat cu numele”. De parca ideologia cu pricina a putut fi pusa in practica ad literam pe undeva pe glob, sau ar fi existat in lumea asta vreo putere comunista care sa nu fi recurs la crima si la coruptie! Mai lipsea doar fraza cu naduf a lui Iliescu despre “intinatul idealurilor socialiste”.
Dar dl Olteanu e preocupat si de alte “probleme globale ale omenirii” (formularea mi-a venit natural), nu doar de apararea onoarei doctrinei comuniste. De pilda, la subiectul crizei economice, liberalul priveste in camera si spune cu convingere: “statul are un mare avantaj, el nu da niciodata faliment si el trebuie sa se implice in economie…” etc, etc. Dupa lauda etatismului si interventionismului, dl Olteanu mai tine sa ne informeze ca eroul sau politic actual e nimeni altul decat Obama, chit ca e el cam socialist si cu mici cornite de dictator in relatia cu media. “Sa nu-i plangem noi de mila presei americane”, ne linisteste ranjind Bogdan Olteanu, si parca i se vede in coltul gurii ranjetul pervers al lui Hrebenciuc.
Victor Grigore
