Implicațiile acceptării creării virusului în laborator

Așadar, presa oficioasă a primit consemnul că brusc virusul „scăpat din laborator” nu mai e o „teorie a conspirației”, ci ipoteză de luat în calcul, dacă nu chiar cea mai plauzibilă. Mai mult, trepădușii sistemului se miră cum de așa ceva a fost tabu pentru presă și comunitatea științifică.

Acest stânga-împrejur e semnalul a ceva mai sinistru decât ultimul an de pandemie, anume tobele propagandei de război. Care, implicând China și America, nu ar putea fi decât un devastator război mondial. Nu e neapărat necesar (și orice om normal speră să nu se ajungă la) un război propriu-zis. Dar propaganda de război poate folosi multor scopuri. Cum ar fi:

• menținerea strânsă a controlului geopolitic în sferele de influență prin obligarea vasalilor să nu miște în front;
• extinderea cheltuielilor complexului militaro-industrial și mărirea tributului aferent;
• acutizarea războiului comercial și pretexte pentru măsuri mai puțin fair play, gen interdicții politice împotriva unor firme cu care nu poți concura pe tărâm economic,
• taxe protecționiste, in extremis chiar neplata unor datorii sau inventarea unor despăgubiri în contra-partidă
• inventarea unei noi ținte și a unui țap ispășitor, care să canalizeze trauma psihologică a pandemiei.

Trecerea la această nouă etapă a scenariului în sine dovedește că la nivelul psihologiei sociale tema molimei îngrozitoare nu mai ține. Da, mai sunt oameni, care merg cu masca pe stradă, unii chiar cu mănuși. Dar sunt din ce în ce mai puțini. Societatea se supune din inerție și imitație, dar isteria a dispărut. Cum efectele economice dezastruoase încep să se simtă și vor lua amploarea unui bulgăre rostogolit, trebuie arătat un vinovat și un nou bau bau, care să stârnească pasiuni similare. Doar că această trecere nu e atât de simplă și implică multe probleme de logică în narațiunea oficială.

Ca armă biologică, virusul covidului e cam rizibil. Pentru că n-a produs mortalitatea în exces a unei pandemii. Ce armă e aia, care în peste 99% din cazuri te lasă în viață după ce te nimerește!? Ba nici măcar nu o simți în aproape toate cazurile. Pare pistol cu apă. De fapt, fără manipularea statisticilor privind decesele, fără bătrâni octogenari trecuți de la boli cardio-vasculare la covid, nimeni n-ar fi putut constata de la evidența populației că a existat vreo epidemie anul trecut.

Și aici e aspectul cel mai important. Pandemia nu a făcut ravagii în mod direct, dar măsurile luate în lupta cu ea, da. Iar asta nu e ceva la discreția Chinei. Oricâtă imaginație ai avea, China nu controlează guvernele din America, Europa, Canada, Australia sau America de Sud. Nu era la îndemâna chinezilor să impună testarea a milioane de oameni sănătoși zi de zi, luni la rând. Chiar presupunând că maleficii comuniști chinezi au eliberat virusul într-un război bacteriologic, nu au ei mijloacele să oblige guvernele vestice să mențină restricțiile și când există 9 decese în toată țara. Sau 60 de „cazuri”. Nu are China puterea să ceară împletirea pandemiei cu agenda restricțiilor în numele încălzirii climatice. Nu are China puterea să impună cenzura drastică în presa mondială și pe rețelele de socializare, să șteargă lucruri despre pandemie de pe YouTube (inclusiv interviuri cu mari doctori).

Dimpotrivă, toată operațiunea plandemiei se desfășoară cu precădere în emisfera vestică, europeană. Asia și Africa nu iau parte nici la nebunia restricțiilor, nici la cea a vaccinărilor în masă. Dacă China ar fi creat virusul, ca să facă rău euro-americanilor, n-avea și puterea să impună pașapoartele de mișcare acestora, închiderea micilor afaceri în acele țări, ruinarea clasei de mijloc și explozia sărăciei, supra-îndatorarea. Observați mai cu atenție pe cine nu ai voie să critici. Dimpotrivă, toate indiciile arată spre o tentativă stângace de înscenare a vinovăției chineze prin amplasarea în China a unui laborator cu finanțare vestică.

Totuși. Deși teoria virusului creat în laborator e lansată acum în scop malefic, belicos, nu înseamnă că e falsă. Și nu înseamnă că trebuie ignorată, doar pentru a nu face jocurile manipulatorilor. Dimpotrivă, trebuie insistat asupra implicațiilor ei. Una din ele ar fi că numele de „plandemie” devine firesc, nu conspiraționist. Unde există alterare genetică a unui virus, în scopul „adăugării de funcții”, trebuie să existe și un plan. Repetiția publică intitulată Event 201 nu mai poate fi prezentată ca simplă coincidență. Cei care au organizat evenimentul nu mai pot fi prezumați inocenți și străini de crearea virusului, a cărui apariție „naturală” o profețeau. Și în repetiția respectivă regăsim toate politicile aplicate ulterior: restricțiile, mediatizarea.

Teoria virusului de laborator ridică suspiciuni chiar la adresa campaniei de vaccinare, devenită între timp mai importantă decât presupusa pandemie. Oamenii sunt injectați cu o părticică din ceva creat în laborator. Mai mult, corpurile le sunt instruite să producă proteina spike, o părticică din ceva ce ni se spune că e armă biologică inventată de maleficii chinezi. Care „proteină” e demonstrată a fi patologică și separat de restul virusului, în unele studii științifice. Pare o poveste foarte contradictorie ca acest gen de manipulare genetică să fie folosită în premieră mondială tocmai pornind de la o armă biologică a comuniștilor chinezi. Adică denunțăm ce au creat ei în eprubete, dar luăm cu încredere o parte din creația lor și chiar ne programăm corpul să o multiplice.

Alt aspect important e că timp de un an teoria a fost suprimată drastic prin cenzură. Și justificarea a fost că știința spune că virusul e natural. Dar dacă acum știința e pusă să spună că virusul e făcut de chinezi, publicațiile pretins științifice ies total discreditate, întrucât prestează pentru cine are puterea. În cazul ăsta, nu ar trebui să rămână tabu nici alte teorii conexe, cum ar fi: eficiența anumitor tratamente (ceea ce ar anula autorizația de urgență a vaccinului, care se dă numai când nu există leac disponibil). Sau chiar teoriile care spun că virusul nici nu a fost izolat, cultivat și prelevat din nou de la o altă gazdă. Sau teoriile (susținute prin cercetări ample) că transmiterea asimptomatică e rară sau chiar imposibilă. Din nou, restricțiile ar deveni inutile, chiar absurde în asemenea condiții.