Ca de obicei, adversarii lui Băsescu au ceva din armatele nesfârșite din filmele de categorie B, care se năpustesc asupra personajului principal, care face o fentă, după care îi dă cap în cap. N-au deprins de nicio culoare lupta cu un adversar agil și mereu schimbător. Sigur că nu e o mare onoare să îți schimbi opiniile de la o săptămână la alta, să fii ba de stânga ba de dreapta și aliat, respectiv dușman înverșunat, cu toate partidele inventate: de la PNȚ, PSD, PNL, UDMR, UNPR, PC. Cu toate! Altminteri nici n-ar fi supraviețuit Băsescu și micul grupuscul fidel, într-o junglă de dinozauri.
Firește că e o viclenie să îți arogi simpatia tuturor celor lehămesiți de politicieni, care boicotează prin natura lor. Din convingere, nu din calcul. După cum tot o viclenie erau și sondajele făcute de CCSB-ul Cameliei Voiculescu, din care rezulta că 70-80% „dintre români” abia așteaptă o ocazie să scape de Băsescu. USL-iștii n-au decât să îi convingă. Dacă sunt într-adevăr purtătorii unei voințe populare, dacă parlamentarii au votat „ca reprezentanți ai poporului”, nu au de făcut decât să urnească spre urnele (mobile sau fixe) un singur votant. Un singur votant peste jumătate din adulții români. Îl au? Vom vedea.
Într-un fel, ar fi fost incorect ca votanții pentru demitere să aibă o direcție clară: participarea și votul Da, iar votanții împotrivă să fie divizați între boicot și vot negativ. Nu știu dacă a știut-o de la început, și a jucat o telenovelă de tip „dragă Stolo”, sau ideea i-a venit pe parcurs, dar și Băsescu n-avea cum să nu își dea seama că o asemenea strategie nu ducea nicăieri. Pentru eroism nu se dau medalii în politică. Aici vorbim de cine va pune prim-ministru de acum până în 2016! Cu un leu, care se apropie de 5 lei pe un euro, nu mai e loc de experimente gen Ponta. E treabă serioasă.
Cred că boicotul e ceea ce și merită Traian Băsescu, un supraviețuitor prin excelență, dar fără glorie. Merită să câștige prin neprezentare, pentru că alternativa e înfiorătoare. Dar un vot de reconfirmare poate ar fi un cadou cam mare. Altfel, va fi, sper, distractiv să vedem toate vedetele antenelor, de la Dana Grecu, la Radu Tudor, Val Vâlcu sau Dumitru Pelican, tânguindu-se, țipând, implorând, fiecare după cum le e firea, să iasă lumea la vot. De la prima oră a dimineții, până târziu în noapte. Adevărată distracție! Pentru că e una să aduni în piață rezerviștii lui Dogaru, pensionari necăjiți și un boschetar cu steag, să îi filmezi de la un metru, ca și cum ar fi „poporul” și cu totul altceva să convingi taman „poporul” să te urmeze în drumul tău de înfrățire cu Voronin.
PS: Și știți ce se va schimba după vot? Fix nimic. Indiferent de rezultat, Ponta, Antonescu și Băsescu nu pleacă din politică. Votanții lor vor deveni tot mai înverșunați, iar după alegerile din toamnă vor fi pregătiți pentru noi alianțe.