Diseară la ora 9, stingem luminile în semn de solidaritate cu Kim Ir Sen

Aceasta este o imagine din satelit a celor două Corei (sursa foto: MSNBC.com). În sudul capitalist, densitatea de becuri e cam la fel de mare ca în Japonia. Chiar și China, dusă pe căi greșite de Deng Xiao Ping, a început să facă risipă de energie, după cum se observă în bucata de teritoriu care se vede mai la nord de cele două. Sunt sigur că undeva pe Facebook e o petiție împotriva unei asemenea risipe, sau măcar pentru becurile alea chioare economice, cu ajutorul cărora vom salva planeta și vom deveni pacienții clinicilor de oftalmologie mai la bătrânețe. În Coreea de Nord nu există spitale private, ambulanțe private, în general nici viață privată. Pe scurt, raiul tuturor visătorilor iubitori de natură și animăluțe simpatice de pe Facebook. La Phenian nu licăre decât becul de la mausoleul lui Kim Ir Sen, ocrotitorul pur și dur al sistemului de stat, farul călăuzitor al omenirii socialiste.
Dacă toți românii au cont pe Facebook și își iau știrile de la Antena 3, diseară la ora 21, România văzută din satelit va arăta pe lângă Bulgaria cum arată Coreea de Nord. Asta pentru că Antena 3 a chemat populația la solidarizarea cu doctorul Raed Arafat și la apărarea minunatelor cuceriri ale medicinei de stat.

Nu știu ce succes va avea acest protest cu lumina stinsă, dar știu sigur că există o specie de om la care va prinde. O vom numi generic duduia de Facebook, deși ea poate fi la fel de bine și de sex masculin sau neprecizat. E, de obicei, piaristă, jurnalistă sau asistenta cuiva, își duce traiul în biroul unei companii despre care nu înțelege cum funcționează și nu și-a pus vreodată problema cum de reușește acea firmă să îi plătească salariul, întrucât acesta i se pare oricum prea mic în comparație cu diplomele pe care le deține și cu inteligența ei nativă. Oricum, de obicei, e vorba de corporații atât de mari și cu influență atât de înaltă în zonele unde se semnează contractele de achiziții publice, încât nici nu e mare diferență între a lucra la stat sau privat. În general, duduia de Facebook se bucură de toate deliciile misteriosului și antipaticului sistem capitalist, rupe rafturile supermarketurilor la promoții, dar vibrează la toate cauzele stângiste și ecologiste ale planetei.
Când le lovește vreo boală, duduile de Facebook dau fuga la policlinicile private pentru analize. Simt că merită să fie tratate cu respect și civilizație. Dacă e urgent și își permit, poate cheamă și o salvare de la Puls. Au aflat de multă vreme unde a născut Esca sau Răduleasca și ar prefera cam aceleași condiții și aceleași rezerve private. Când n-au încotro și dau cu nasul de sistemul medical de stat scriu statusuri oripilate și promit solemn să emigreze din această țară care nu le merită. Când ia foc o maternitate cu bebeluși, când domnul Lăzărescu moare plimbat de la un spital al statului la altul, Facebookul se aprinde și el. Apar protestele de o seară, revoltele trepidante, ce te costă să dai un like la o cauză? simți măcar că ți-ai făcut datoria.
Cu toate astea, duduia de Facebook urăște orice e privat, în afară de proprietatea ei. Dacă lucrează la o televiziune privată (și acolo numai dudui de Facebook sunt angajate) n-ar concepe ca pe telecomandă să existe doar TVR1, TVR Cultural, TVR2, TVR Info și TVR Internațional. Asta li s-ar părea abominabil, dar nu le împiedică să își instige emoțional telespectatorii împotriva pericolului ca ambulanțele private să desființeze Salvarea. Cum ar fi arătat o campanie ca asta în 1990, dacă am fi fost preveniți că TV SOTI complotează să ne desființeze TVR-ul?!
De la o asemenea televiziune privată sociologul Alfred Bulai a decretat: „Sistemul privat e sursa marii corupții peste tot în lume!”. E o sentință care cade cu toată greutatea celor peste o sută de kintale ale soțului Anei Bulai, acest Irinel Columbeanu al sociologiei. Păi peste tot în lume unde există cazuri în care privații corup funcționarii de stat, o fac tocmai pentru că sistemul e făcut în așa fel încât nu piața ci birocratul, politicianul, să decidă câștigătorul. Dacă sistemul ar fi total deschis competiției, singurul care ar trebui mituit ar fi clientul, prin ieftiniri și oferte promoționale. Un medic, angajat la privat, care ar cere șpagă, ar fi imediat eliminat din sistem de patronul căruia îi ia din profit. Există un singur angajator care i-ar tolera această practică și acela e statul, cel mai mare și cam singurul creator real de corupție.
Devine limpede privind astfel că în România nu prea mai avem spitale de stat, în sensul utopic la care visează duduile de Facebook. Toate sunt privatizate deja, fie în interesul celor care le conduc, de la un nivel sau altul, fie în interesul celor care le operează. Doar infrastructura e una creată și finanțată anual de stat, din ce ia forțat de la contribuabili.
La fel cum integral din banii statului a fost creat și SMURD. Chiar dacă beneficiind de acest brand fantastic, lângă serviciul achitat de două ministere și deservit de angajați ai statului, a răsărit și o fundație cu același nume. Fundația e în regim privat, deci nu oricine își poate băga nasul acolo. Poate doar Radu Tudor de la Antena 3, Emil Hurezeanu de la Realitatea TV și Mihaela Rădulescu de la Antena 1. Sunt 3 din cei 9 membri în colegiul director al fundației SMURD. Desigur, meritul pentru acest brand îi aparține lui Raed Arafat, o persoană care își merită decorația primită de la Băsescu. Și o persoană care a demonstrat în acest scandal mai presus de toate un uriaș grad de civilizație, în replicile pe care le-a dat. Dar nu ar fi genial să ai o fundație care să se cheme, de pildă, Fundația pentru Pompieri, și unde omul să poată dona 2% din ce câștigă? Cât s-ar putea aduna? Păi, cam la un milion de dolari excedent în fiecare an. După ce se adună aceste sume, o fundație condusă cinstit poate face un pustiu de bine sistemului medical și poate adăuga milionul la cât dă bugetul, sau poate da salarii regești și folosi alte artificii pentru a duce surplusul în alte direcții. Doar consiliul director poate să știe. Ai încredere în Radu Tudor că nu minte la televizor, ai încredere și în fundație.
Dar nu banii strânși de o fundație sunt adevărata miză ci miliardele de euro tocate de sistemul medical anual, despre care începând de săptămâna asta am aflat de la televiziuni că e unul performant și de neatins. Adică același sistem care topește banii pe achiziții publice netransparente, care permite inventarea de boli și bolnavi, existenți doar în documentele medicilor de familie, care permite o lucrativă cooperare între distribuitorii de medicamente și cei care îi îndoapă pe pacienți cu respectivele medicamente, același sistem care a umplut țara de handicapați viguroși și care a diagnosticat infractori muribunzi, însănătoșiți după eliberare, același sistem cu spitale din care poți pleca cu mai multe boli decât ai venit. Toate acestea și multe altele sunt realități cu care merită să te lupți, dar care au mai puțin impact emoțional decât demisia unei persoane cu imaginea lui Raed Arafat. Sunt lucruri prea complicate pentru a încăpea într-un status de Facebook. Despre ele vedem zilnic câte o știre tristă. Mai în amănunt s-a ocupat de problemă PRO TV, prin seria de reportaje România, să fii sănătoasă!. Făcute cu profesionalism, ca întreaga serie România, te iubesc!. Inutil să spun că nu s-au bucurat de același ecou pe Facebook nici de proteste cu lumina stinsă.
E o bătălie de imagine pe care Băsescu nu are cum să o câștige, așa cum am mai spus, pentru că e nesusținut de ceilalți politicieni fideli etatismului și pentru că de data asta nu mai e el cel care varsă lacrimi. Băsescu are de partea lui logica, televiziunile au de partea lor emoția, deci șansele de câștig pentru Băsescu sunt spre zero. Dacă e o manevră a opoziției, care l-a antamat deja pe Arafat, e una din primele lor manevre cu un succes răsunător. E o teorie pe care însuși Cristian Tudor Popescu o avansează, și cred că nu poate fi suspectat de „băsism”:

Dr. Arafat nu ţine seama nici măcar de faptul că punctele sensibile ale Legii Sănătăţii n-au avut timp să se traducă şi să se aşeze în conştiinţa publică, ca să înţeleagă şi oamenii cine pe ce se ceartă. Gestul prematur al d-sale este explicabil mai degrabă din perspectiva unei schimbări politice de regim în urma alegerilor de anul acesta, decât din punct de vedere profesional. Regret că logica mă obligă să spun asta.

Acum mai e o jumătate de oră până când România se va cufunda în beznă ca Nord Coreea, sau își va vedea liniștită de ale ei. Se vor rezolva problemele de corupție și insatisfacție a pacienților din sistemul medical, dacă va fi deschis concurenței? (Dacă legea va fi trecută, „fascist, prin asumarea răspunderii”, cum spunea cu năduf Emil Hurezeanu, din consiliul director al SMURD.) Sau monopolul de șpagă al caselor de asigurare și al managementului spitalelor se va muta doar în alte zone private, care abia așteaptă să devină clienți cu acte în regulă? Dacă sistemul va fi unul hibrid (cum propune inclusiv Băsescu), e destul de posibil să se întâmple și asta. Dar tot merită încercat să faci un pas dinspre Coreea de Nord spre Coreea de Sud. Apropo de Coreea de Sud: capitaliștii au încercat recent drumul invers, când la putere au venit niște politicieni cu viziuni ca ale lui Obama. Au implementat un fel de Medicare, de care să beneficieze toți, și harnicul și leneșul și săracul și bogatul. Rezultatul a fost că au dus sistemul aproape de faliment, în doar câțiva ani, cam ca sistemele de pensii de stat. Unii turbează de prea mult bine, la noi cred că mai rău de atât nu prea se poate.