Democrația, ucisă a doua oară de CCR. Alegeri iar, la anul și la mulți ani

Curtea Constituțională a decis să intervină din nou brutal în alegerile din România peste capul cetățenilor. Nu doar că a declarat implicit nule voturile a peste 9 milioane de cetățeni din primul tur, dar a oprit turul doi în desfășurare, aruncând la coș și voturile ștampilate de 40.000 de români din diaspora, care apucaseră să voteze vineri pentru turul 2. Ceva, ce ne aruncă în Africa lumii politice.

De fapt, e a doua oară la același scrutin când acea mână de politruci, instalați de partide și președinți, impropriu numiți judecători, hotărăsc să pună capăt jocului de-a democrația. Prima dată a fost la începutul lui octombrie, când au decis să îi elimine din cursă pe Diana Șoșoacă, Răzvan Constantinescu și Miron Cozma din motive arbitrare, ilegale.

Printr-un suspect concurs de împrejurări, respectiv calificarea în finală a doi candidați cu vederi diametral opuse, democrației îi revenise roșeața în obraji. Adică, prin implicarea pasionată a electorilor, era reanimată prin primirea acestei forme de legitimitate populară, a implicării. Ce a făcut astăzi Curtea, echivalează cu dezgroparea cadavrului pentru a-i mai înfige un țăruș în inimă.

Dată fiind brutalitatea gestului, unii s-au referit la el ca la o lovitură de stat. Într-un fel, e pentru că acel conclav de indivizi ca și necunoscuți publicului dau o lovitură preventivă, prin care deposedează de funcție pe viitorul președinte, pentru a păstra controlul în mâinile lor. Dar, altfel, sintagma nu se aplică, pentru că nu se produsese niciun transfer și puterea în stat a rămas tot unde era. Deci e doar un nou abuz de putere al celor care o aveau deja. Rămân la diagnosticul pus la prima intervenție a CCR, că au instaurat un regim autoritar, de democrație limitată, în interesul unor factori externi.

Imediat după aflarea veștii, Diana Șoșoacă a comentat aproape pe viu, de pe aeroportul din Doha, într-o intervenție video care merită ascultată. Nu și-a ascuns satisfacția că, într-un fel i s-a făcut dreptate. Și s-a dezlănțuit atât contra lui Călin Georgescu, pentru care își declarase susținerea în turul doi, revenind la reproșurile pe care i le făcea anterior și la cele descoperite după turul 1, respectiv promisiunile făcute ministrului israelian, de a nu respecta deciziile Tribunalului Penal Internațional, legate de mandatul de arest pentru genocid, emis pentru Beniamin Netanyahu. Suplimentar, și-a vărsat năduful și pe fanii ei, care și-au găsit de mai puțin de două săptămâni un nou idol.

Îi dau dreptate în privința labilității suporterilor, dar nu îi împărtășesc aprobarea pentru această a doua decizie a CCR. Două nedreptăți nu fac un lucru drept, ci ne afundă și mai rău într-o mlaștină. Poate doar asta să fie un fel de bine, dar foarte periculos și îndepărtat, prin aceea că oamenii se vindecă de niște iluzii. Încep să pună la îndoială naivitatea că sistemul actual poate fi schimbat atât de comod, doar cu prețul unei deplasări de câteva minute la urne și delegând mandatul de salvator vreunui lider providențial. Și încep să își piardă cu totul încrederea în chiar sistemul democratic, care era o pânză mult mai densă pusă pe ochi, pentru a acoperi un regim care era viciat în sine de mai multă vreme. Dar asupra acestor aspecte, revin.

Altă poziție relevantă a fost ieșirea președintelui în funcție, Klaus Iohannis. Care ne-a dat de înțeles că va rămâne în funcție mult și bine. Pentru că sentința Curții Constituționale prevede reluarea de la zero a alegerilor prezidențiale, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Adică, se va deschide din nou dreptul cetățenilor de a se înscrie în cursă, se vor strânge noi semnături pentru fiecare, care vor trebui validate, va fi campanie electorală și cel puțin un tur de scrutin, cel mai probabil, două.

Tot acest parcurs durează, în mod normal, minim 90 de zile. Doar că Iohannis a introdus o altă condiționalitate: calendarul alegerilor să fie dictat printr-o ordonanță de urgență de noul guvern, care nu există. Și ca să se formeze guvernul, e nevoie să se formeze o majoritate parlamentară, care să-l treacă prin Parlament. Ceea ce e complicat să se facă până la sfârșitul anului. (Iar altă urgență era și ca noul guvern să voteze și să treacă prin legislativ bugetul pe anul viitor, să putem să ne mai împrumutăm legal.) Deci trei luni minim, dar numărate de undeva de dincolo de ianuarie. E posibil ca alegerile să fie în primăvară, dar e posibil să fie și mai spre vară.

Până atunci, Iohannis ne-a anunțat că el mai rămâne până la instalarea noului președinte, deși legal nu sunt prevederi pentru prelungirea mandatului lui în absența unei stări de urgență. Suntem în situația Ucrainei, care îl păstrează pe Zelenski fără să mai țină alegeri, dar ei au război. Am putea avea și noi, dacă actuala putere primește ordinul de la puterile tutelare, chiar înainte de a face tranziția spre un nou președinte și înainte ca Donald Trump să revină la Casa Albă.

Reluarea cu totul a alegerilor putea fi o șansă de reabilitare pentru sistem, dacă jurații Curții ar fi realizat grozăvia abuzului dinainte de primul tur și semnificațiile aferente. Pentru că ar fi anulat practic acea ingerință nelegală a lor, dând liber voinței populare. Chiar și în acele condiții, scorul e deja viciat de cele ce s-au petrecut între timp, când simpatiile publicului s-au regrupat după cel mai costisitor sondaj ținut vreodată, care a fost primul tur. Vom vedea motivația de mâine. Dar cum BEC nu a descoperit fraude, e ușor de ghicit că se va merge pe celălalt pretext, care e ingerința unor țări străine (respectiv Rusia) în alegeri.

De unde rezultă că Șoșoacă se bucură prematur și nu va fi lăsată să participe nici la rejucarea meciului. Dacă, la viitoarea validare a candidaților, Curtea ar aproba participarea ei, s-ar contrazice singură. Iar aceleași restricții se vor aplica și lui Călin Georgescu, în lumina pseudo-dovezilor scornite de serviciile secrete. La fel de puerile și deloc legale, ca reproșurile făcute Dianei Șoșoacă, legate de vizita la ambasada Rusiei sau ciondănelile cu un agent de poliție rutieră și cu o ziaristă italiană. În cazul lui Georgescu, CCR se află în situația și mai aberantă, că i-a validat participarea la primul tur, când era cotat fără șanse, și l-a oprit în turul doi, când era limpede că avea prima șansă. 

Iohannis a insistat să speculeze în privința motivațiilor Curții și să invoce acele penibile rapoarte de la SRI, STS, MI și SIE. E vorba de patru servicii secrete, căci și MAI era reprezentat tot de așa ceva, cu cele mai ridicole informații, despre „persoana X, care avea cont pe Facebook și de Tik Tok și vorbea cu Persoana Puncte Puncte, care e parte din clanul interlop Puncte Puncte, să îl susțină pe candidatul Călin Georgescu”.

Practic, e legitimată folosirea ca poliție politică a urmașelor numeroase ale fostei Securități. Care produce dosare selective pentru unii dintre competitori, investighează sursele de finanțare doar pentru unii din concurenți, filează cetățeni pentru simpatiile lor politice, notează felul în care votează și pe cine susțin pe o pagină de socializare proprie. E un regim autoritar, apreciat de cei care susțineau că trebuie să votăm orice, indiferent cât de slab se prezintă, ca să apărăm democrația de „dictatura lui Putin”.

Putin, pe bună dreptate, a râs de noi. „Au avut doi candidați. Autorităților nu le-a plăcut un candidat și mai numără o dată.” Toată narațiunea despre democrația noastră europeană, stavilă în fața absolutismului de la Est cade în ridicol. Mai cu seamă că Putin e un lider popular la el în țară, votat la scoruri de 70%, pe alocuri chiar iubit, deși folosește metode dictatoriale contra rivalilor și presei neascultătoare, posibil chiar metode criminale. Și asta o știu și cei din Occident, care insistă să provoace o schimbare de regim la Moscova. Sunt perfect conștienți că e neadevărat că vor să ajute poporul rus să se elibereze de sub jugul unui dictator impopular, cum nu era adevărat nici pentru Irak și Libia. Vor un lider slab, ca să poată controla vastele resurse ale Rusiei, și pot face asta în condițiile unei democrații liberale, în care votul poate fi manipulat prin intervențiile mediatice ale marelui capital internațional. Nu vor să democratizeze Rusia, ca aceasta să se poată dezvolta și să devină mai puternică, așa cum pretind.

Această fățărnicie devine tot mai evidentă și în cazul minionilor lor de pe teritoriul nostru, personalitățile și aplaudacii rețelelor de tip Soros. Nici aceștia nu cred sincer în așa zisele „valori europene”. Ei nu cred în democrație, căci acceptă ca alegerile să fie trucate machiavelic, după principiul „scopul scuză mijloacele”. Nu cred în libera exprimare, pentru că acceptă de cel puțin două decenii restricțiile tot mai mari puse în numele corectitudinii politice. Nu cred în libera concurență, altfel i-ar revolta favorizarea corporațiilor multinaționale și pozițiile dominante, apropiate de monopol pe care încep să le aibă. Se vede că nu cred nici în concurența liberă pe piața politică, nici pe piața ideilor sau a presei, unde aplaudă cenzura. Nu cred în capacitatea poporului de a lua decizii corecte, dar invocă democrația, doar când le e convenabil. Nu cred nici măcar în egalitatea tuturor în fața legii, altfel ar observa favoritismul unor grupuri minoritare strecurat în legi. De fiecare dată când statul capturat de instituțiile de forță intervine brutal cu măsuri anti-democratice sau de restricții strigătoare la cer, ca în pandemie, ei sunt acolo să le încurajeze și să le întărească prin turnătorie. Căderea acestor măști e benefică pe termen lung, dar un preț foarte scump, secundar, al mârșăviilor CCR.

criticilor mei

Câțiva din cititorii mei au sărit să îmi ceară socoteală pentru poziția nuanțată avută față de Călin Georgescu în cele 12 zile cât au apucat să se scurgă între turul 1 și 2. Vă reamintesc, ea a evoluat pe următoarea traiectorie: Am boicotat participarea la primul tur, considerând o farsă aceste alegeri, la care luau parte doar candidații aprobați de sistem. Am spus de fiecare dată că nu consider boicotul o soluție, că nu duce la nimic și că nu îndemn pe nimeni să facă la fel. De altfel, niciodată nu îndemn pe nimeni să facă un lucru anume, legat de vot, doar spun cinstit și transparent cum procedez cu al meu.

Am socotit rezultatul primului tur dubios, inexplicabil, și am presupus o intervenție externă prin mâna unor servicii secrete interne. Nu am dovezi, a fost o simplă suspiciune, cum or fi avut și alții. Am zis că voturile lui Georgescu sunt ori reportate de la cei împiedicați să participe (care deci nu erau așa neimportanți cum ziceau sondajele), ori puse din taste, cum dubioasă a fost și numărătoarea, care a ținut cât să intre și Lasconi.

Totuși, chiar din acea noapte am decis să îl votez, pentru că mi s-a părut o schimbare de macaz de la supunerea totală măcar către o imitație de suveranism, și o victorie simbolică împotriva programului „progresist”. Cei care au urmărit pe Facebook, au văzut în prima săptămâna o mulțime de glume împotriva campaniei negative, care i se făcea, deci implicit în favoarea lui. Luni am terminat articolul final al seriei despre finala surpriză, în care anunțam și oficial că am decis să votez cu Călin Georgescu în turul 2.

Doar că, pe durata documentării și imediat după, am aflat și am rememorat o mulțime de detalii despre Călin Georgescu, care mă descumpăneau tot mai mult. Era evident că tot parcursul lui profesional e legat de noua Securitate, de masonerie, structuri globaliste, că propagă credințe eretice din zona New Age, că nu promite nimic concret, ci e foarte înclinat la compromisuri față de factorul extern. Și, sincer, mi se întărea ideea că e un personaj găunos, fățarnic, care joacă un rol cu frazele goale ale unui panglicar. În plus, noii lui fani, care habar n-aveau de el acum două săptămâni, deveneau tot mai agresivi și la fel de rizibili ca galeria cealaltă, care descoperise la fel de brusc că e răul suprem și că îl urăsc, deși habar n-aveau cine e. Așa că am spus, la fel de sincer că mi-a pierit elanul inițial și maxim ce-aș putea să fac pentru el ar fi să-l votez în scârbă. Asta am simțit, asta am zis. (Ceea ce a iritat secta ad hoc.)

În fine, joi, mi-a devenit absolut clar că va câștiga fără drept de apel turul 2. (Dacă eram un oportunist, aș fi sărit să mă cațăr pe acest val ca alții, nu dau nume.) Era clar pentru că Lasconi nu reușise nici măcar să strângă un miting de o mie de persoane pentru ea, iar valul de comentarii online înclina limpede spre el. Eșuase operațiunea de intimidare cu etichete ca „extremiștii”, „putiniștii” și amenințări delirante ca aceea vehiculată de Lasconi însăși că „românii din Vestul Europei nu se vor mai putea întoarce, vor rămâne familii separate, că ne scoate din Schengen…” Am spus deci că n-am niciun dubiu că iese câștigător în turul 2, deci s-ar putea chiar să mă scutească de efortul de a mă duce să-l votez, ca să rămân cu o conștiință împăcată.

Tot în acele zile am remarcat că PSD nu dădea deloc semne că se omoară cu firea în a o susține pe Lasconi, cum pretindea oficial. Și că două televiziuni de-ale lor, de mare audiență, Realitatea TV și România TV erau deja pe față de partea lui. Dovezile produse contra lui despre TikTok, ruși și fasciști, mi se păreau atât de puerile că nici nu m-am obosit să le comentez decât ca să râd de ele. Dacă era să-i fac anti-campanie, mă concentram pe ele. Totul curgea pentru a-mi forma impresia unui non-combat, care îi deschide drumul spre Cotroceni. Notați și că vedetele folosite ca să convingă lumea erau din liga a doua și din cele cu țintă la alegătorii deja convinși ai USR / PNL, gen Delia, Tudor Chirilă, nu din marile staruri din sport, teatru, televiziune, care ar fi mișcat bătrânii din zona PSD, miza reală în turul 2.

Îmi mențin această impresie, care nu i-a scăpat cui a urmărit atent. Mi s-a părut la fel de ridicol să spui că e vânat de sistem, când apare la televiziunile sistemului, în interviuri prietenoase, ca la Anca Alexandrescu de la Realitatea TV. La fel de penibil cum se plângeau #reziștii că se luptă cu „dictatorul Dragnea”, de la televiziunile lor, ca Digi și B1, de parcă ar fi vorbit din lagărul de la Canal. Da, grupul infracțional – securistic de la Realitatea are ceva de împărțit cu gruparea infracțional – securistă a lui Coldea, garda veche de la SRI. Și unii și alții au dezvăluiri reale, reproșuri reale să-și facă și baloane de săpun, au ziariști arondați și spectatori care îi susțin. Dacă generalul respectiv a fost arestat la un moment dat și are dosar la DNA, pe care îl controla cândva într-o oarecare măsură, înseamnă că Florian Coldea e luptătorul anti-sistem!?

Sunt mai mulți care au fost condamnați de justiția părtinitoare și politizată, sau au fost loviți în fel și chip de sistem: Adrian Năstase, Traian Băsescu, Liviu Dragnea, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu sunt doar cele mai proeminente cazuri. Înseamnă că ei n-au fost niciodată parte din sistem, ci sunt eroii anti-sistem ai țării!? Lumea s-a pasionat de mai multe ori pentru câte unul sau împotriva cuiva, dar asta nu e o garanție pentru nimic.

Călin Georgescu e un produs tipic al sistemului, atât al celui global, cât și al brațului său local. E o realitate pe care nu o poate schimba nimic și poate fi ignorată doar din rea credință. Cel mult, poate să fie un om din sistem, care trădează acel sistem și se decide să se revolte și să lupte contra lui. Ceva ce s-ar spune despre un Edward Snowden sau Julian Assange. Sunt foarte circumspect în privința unei asemenea convertiri sincere și înclin să o resping. Dar măcar ca posibilitate teoretică o accept.

Fapt e că același sistem i-a creat un culoar pentru primul tur prin selecția contracandidaților. Și apoi i-a creat în doar 12 zile statutul de lider absolut al opoziției și mandatarul speranțelor naționaliștilor. I-a pus în brațe în mai puțin de două săptămâni un curent politic de circa 40%, dar cu potențial de minim 60%, dacă vorbim de forma moderată, care nu e contra democrației și UE, vrea doar păstrarea unei minime morale creștine în societate și o poziție mai demnă pe scena internațională. E o reușită uimitoare ca operațiune, fie că ea s-a derulat deliberat sau involuntar. Mai ales în condițiile în care acest curent a fost consolidat și în Parlament, cu o prezență de peste 30% după redistribuiri.

Operațiunea e un succes pentru sistemul globalist chiar și în eventualitatea în care ar permite să se țină alegeri libere cu toți participanții. Pentru că atunci am avea deja o tripletă Georgescu, Șoșoacă, Simion, care și-ar împărți în trei voturile. Și, dacă totul rămâne egal, garantează că suveraniștii nu vor avea nici măcar calificat în turul 2. Dacă interdicția s-ar aplica primilor doi, Simion ar fi singurul rămas că concureze, cu șanse la calificare, dar discreditat de întărirea imaginii că e aprobat de cine trebuie. Într-un editorial de azi, deja Cătălin Tolontan include AUR într-o enumerare a forțelor responsabile, alături de PSD, PNL, USR și UDMR, care ar trebui să se adune să apere democrația mioritică. (În timp ce sugerează schimbarea generalilor de servicii secrete prea puțin vigilenți în ciudata democrație cu epoleți.)

De altfel, eu am spus limpede că Șoșoacă și Simion sunt de asemenea produse artificiale, livrate să întruchipeze opoziția care nu sperie. Și chiar au fost mediatizați excesiv, fie și negativ, în timpul pandemiei, spre deosebire de alții care făceau o critică mai decentă a acelorași probleme. Ambii au limite evidente ca stil și înfățișare, care dădeau asigurări sistemului că nu vor putea crește până la a avea o majoritate de partea lor. Dar ambii au oferit și surprize, ea că s-a dovedit mai incontrolabilă decât se anticipa, și el, că e un mai bun organizator de partid, decât ți-ai fi imaginat. Toți trei au adus și servicii și deservicii mișcării naționaliste și prezenței creștinismului în politică prin felul cum s-au implicat și gafele de rigoare. Șoșoacă se conturează ca fiind cea mai autentică și mai profundă în nebunia ei, dar cea mai puțin compatibilă cu imaginea unui președinte de țară.

Georgescu n-are decât să devină guru al unei secte, pentru că adepții devotați îi are deja pe internet. Din păcate pentru el, sunt oameni cu atenție de 30 de secunde, care se plictisesc repede, și în alte două săptămâni le poate cădea cu tronc altcineva. Dacă sistemul îl instalează ca lider peste toată opoziția, dar cu interdicția de a candida, îi dă un rol chiar mistic, dar de blocaj total. Dacă, dimpotrivă, vrea să-l înscăuneze, i-a creat deja o imagine grozavă prin victimizare, care i-ar permite să vină pe un val și mai mare de încredere, nu știm pentru ce anume.

Nu uitați, totuși, că sistemul nu e un bloc, ci o sumă de grupări și cercuri de interese, interne și externe. Că România însăși e o colonie, dar nu e foarte sigur a cui, pentru că e o colonie cu mai mulți stăpâni. Ea răspunde de comenzi și de la Washington, și de la New York, și de la Ierusalim, și de la Bruxelles, Londra, Berlin, Paris, Viena și de unde s-o mai nimeri. Serviciile secrete sunt o puzderie, atât ale lor, cât și „ale noastre”. Partidele au, de asemenea, interese divergente și oameni numiți inclusiv în Curtea Constituțională. Sunt lupte inclusiv în sânul Americii și Europei între curentele republican și democrat, pe fondul revenirii lui Trump, după cum sunt tabere care vor stingerea războiului din Ucraina sau escaladarea lui în al treilea război mondial.

Nu am pretins și nu pretind că le știu pe toate. Am fost foarte explicit că nu știu pentru ce ne-a oferit sistemul această finală surpriză. Ce ar fi făcut Elena Lasconi părea mai ușor de ghicit. Dar ce ar fi făcut Georgescu, dincolo de discursurile sforăitoare, pline de bune intenții, nu putea ști nimeni 100%, cu atât mai puțin eu. Clar nu mi-e decât că ar fi câștigat acest tur doi și a fost oprit nedemocratic să devină președinte acum. Nu știu nici măcar dacă decizia de viciere a primului tur are aceleași motivații și aceiași instigatori ca decizia de oprire a turului 2. (Alegerile în SUA s-au ținut fix la mijloc între cele două evenimente și tranziția de putere încă n-a avut loc.)

motivarea Curții

În timp ce scriam, a apărut și motivarea, previzibil penibilă, din partea CCR. „Unul dintre candidați” e acuzat că a declarat „zero lei” cheltuieli de campanie. Și faptul că a avut totuși o campanie online „afectează egalitatea de șanse a competitorilor și le alterează dreptul de a fi ales”. Ați citit bine, Curtea, care a negat dreptul unora de a fi aleși, îi acuză pe cei lăsați de ea să participe că l-au luat pe al altora. Cât de absurd sună dezideratul ăsta cu „egalitatea de șanse”, în condiții capitaliste!? Ce, Georgescu a avut șanse egale cu TikTokul lui de o jumătate de milion, hai, un milion de euro, față de bugetele de câte 60 de milioane de euro, pe care le-au avut Ciolacu, Ciucă sau Lasconi!? E vreodată competiția egală în lumea capitalistă!?

Aceeași Curte susține că, dacă nu există transparență „alegătorii sunt împiedicați să își formeze o opinie”, „sunt induși în eroare în legătură cu calitatea unui candidat”. Incredibil! Dar miile de ore derulate de Antena 3, Digi 24, Pro TV și restul televiziunilor, posturi de radio, în care se vorbește politică în afara campaniei electorale sau în timpul ei, la știri, nu creează o imagine despre candidați, despre problemele societății? Ele nu modifică percepția, nu influențează alegătorii!? (E la fel de aberantă și cererea ipocrită ca propaganda electorală să se oprească o zi – două, ca și cum omul ar fi vulnerabil doar în preziua votului.)

Paragrafele din motivație par a fi scris chiar în batjocură:

„Egalitatea șanselor trebuie garantată tuturor candidaților și partidelor și trebuie să stimuleze statul să adopte o atitudine obiectivă și imparțială față de ei și să aplice aceeași legislație în mod echitabil.”

Pare un act de auto-denunț scris chiar de instituțiile actualului stat, în frunte cu CCR și CSAT. În 2024 aflăm că alegerile se anulează pentru că un candidat a avut o campanie agresivă pe platformele social media. Asta în condițiile în care actualul președinte, Iohannis, a câștigat rundele precedente și cu masive campanii pe Facebook, mai ales cele adresate diasporei.

„Libertatea alegătorilor de a-și forma o opinie include dreptul de a fi corect informați înainte de a lua o decizie.”

Când, oare, s-a atins aces ideal utopic undeva pe glob!? Au știut oamenii tot ce aveau nevoie despre Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu!? Au deținut toate informațiile relevante despre lumea înconjurătoare, livrate fără părtinire de o presă obiectivă!? Cu astfel de motive, se pot anula toate alegerile din trecut și din viitor. Suntem prima țară care implementează un experiment anti-democratic, bazat pe teorii bizare despre postaci, inteligență artificială și „știrile false”.

Un fapt la fel de grav e că aceeași curte invocă în decizie „notele informative” de la servicii secrete, neatașate la vreun dosar. Nici măcar în justiția comunistă nu se acceptau ca probe delațiunile și notele informative de la Securitate. Ele sunt pur și simplu măcinări de vorbe, culegeri de bârfe din presă (ce numesc ei „surse deschise”) și șoptite pe la colțuri de turnători și ofițeri. Nicio instanță nu ia, în mod normal, în seamă rapoarte și note ale serviciilor secrete. Cel mult, pot veni să depună mărturie sub jurământ ofițeri și informatori, să producă probe, documente autentice. (La fel cum nu se consideră probe în instanță editorialele din presă.) Iar inculpații să poată să le contracareze cu propriii lor martori și, eventual, expertize grafologice, care să autentifice așa zisele probe.

Deja suntem foarte departe de pretenția unui stat de drept. Cum s-a observat și la abuzul de pe 5 octombrie, în cazul Șoșoacă, CCR nu e organ de judecată. Ea nu are nici menirea, nici metodologia, nici instrumentarul să judece pe fond spețe penale. Ea poate, cel mult, să ia act că există o sentință contra cuiva, care are interdicția de a candida, care a fost condamnat pentru o faptă într-un proces rămas definitiv și cu titlu executoriu. De exemplu, nici măcar în cazul Miron Cozma, nu putea să dicteze interdicția de a candida, pentru că el avusese o astfel de interdicție, care am impresia că îi expirase. Deci fusese reabilitat după ispășirea pedepsei, nu putea Curtea să îi prelungească interdicția de a fi ales și nici de a vota.

E mai mult decât o depășire de competențe, e o para-justiție. O fi instanță supremă în materie constituțională, dar nu înseamnă că poate decide și ce echipe retrogradează din campionatul de fotbal și cât durează suspendările pentru dopaj. Sper că înțeleg asta și cei care poate se bucură că instituția „a salvat democrația”.

Halucinant e că au decis să invoce inclusiv articolul din Constituție despre suveranitate, care aparține poporului. Cică fără alegeri corecte i se fură poporului acel drept suveran. Asta după ce au blocat un candidat că e suveranist și nu respectă supunerea față de UE și NATO în discursuri.

Delirul CCR continuă:

„(..) statul are și datoria de neutralitate, care include și obligația de a întări reziliența alegătorilor, inclusiv prin conștientizarea electoratului cu privire la utilizarea tehnologiilor digitale în cadrul alegerilor, în special prin furnizarea de informații și sprijin adecvat.”

Poftim!? Adică nu mai putem avea alegeri că sunt votanți care sunt derutați de apariția telefonului mobil și a rețelelor de pe internet!? Deci nu e o intervenție punitivă, e o intervenție educativă. Eu înțeleg de aici că nu vom mai putea avea alegeri mulți ani de acum înainte, până se familiarizează toți cei cu drept de vot cu folosirea TikTok. Până nu știe ultimul pensionar să intre pe internet și să distingă știrea de reclamă, nu mai votăm.

Dar ce te faci că sunt estimări că mai mult de jumătate dintre elevi sunt analfabeți funcțional. Nu înțeleg ce citesc pe o hârtie de ziar, fără altă tehnologie. Iar câteva procente din alegători sunt analfabeți pe stil vechi, adică de-a binelea. Nu pot citi nimic. Totuși se uită la televizor și iau decizii, pun ștampila pe o siglă. Nu d-aia există sigle pe buletinul de vot, pentru că organizatorii alegerilor sunt conștienți că nu toți știu să citească!?? Cum ar putea fi aceia competenți în a rezista manipulărilor prin radio, TV și internet!? Cât de vast ar trebui să fie programul de tip România educată, ca să putem avea alegeri la standardele pretinse de CCR în această motivație!?