Defazații ideologiilor de demult

Există oameni blocați în timp, într-o anumită bătălie ideologică, la care reduc tot ce înseamnă politică pentru ei. O mână de oameni face Crăciunul la Ghencea militar și lumea îi tratează cu mila cuvenită unor neadaptați. Vremurile alea nu se vor mai întoarce, dar tot ce pot ei să facă e să le retrăiască în amintiri, să spună „era mai bine”, „ăștia sunt mai răi”, „a avut dreptate”…

Îmi pare rău să vă dau vestea, dar și anticomunismul în 2023 toamna ar trebui privit cu aceeași compătimire. De ce nu se uită lumea cu aceeași milă la libertarieni, care se bat cu „socialiștii”, care te fac comunist dacă critici capitalismul, e un mister pentru mine. Dacă mă întrebați, în același sertar cu vechituri trebuie băgați stângiștii, care se luptă cu fasciștii și naziștii, la fel de greu de găsit în lumea reală ca nostalgicii devotați de la Ghencea. Și în același sertar cu blocați în trecutul de pe vremea bunicii trebuie puși cei care cred că trebuie să susții Ucraina, pentru că altfel vin rușii să aducă comunismul.

Imaginați-vă că în anii 40-50 din secolul trecut, când comunismul chiar era marele pericol cu care merita să lupți și pe front și în munți, ai fi întâlnit pe unul care-ți zice: „Nu, nu, prioritatea cea mai mare rămâne lupta anti-otomană!” Și-ți ținea și o teorie doctă despre cât rău ne-au făcut turcii, de ce trebuie să ne ferim de ei și cum să ne mobilizăm. Ridicai din umeri și te uitai la el ca la o bizarerie, n-aveai ce să faci, ca la un anticomunist din 2023.

Gândiți-vă că mulți utilizatori de internet nu erau născuți când activau ultimii comuniști și toți nu eram născuți când erau ultimii fasciști, dar ei: Batman, Batman! Par actuale pentru că părți importante ale presei, industriei de film și cărturarilor au depus eforturi uriașe să țină îmbălsămată această amintire paralelă cu prezentul doar pentru aripa care le-a convenit. Altfel ne-am da seama cât de penibilă e defazarea și am izbucni în râs de fiecare dată când ne interpelează un defazat.

Cine n-a fost congelat într-un frigider în ultimele decenii poate ușor să constate că globalismul liberal e ideologia dominantă a vremii, că realitatea economică a epocii e capitalistă și că ambele produc cele mai amețitoare și de profunzime schimbări în societate și la nivel de mentalitate. Acestea două sunt realități din teren, de azi, nu din viitor, nu din trecut. E normal să te referi la ele și legitim să le critici. Asta nu te face nici comunist, nici trădător al luptei anti-otomane. Te face instalat în prezent și atent la lumea din jur.

Bun, și ideologiile de azi au rădăcini în idei vechi. Se poate spune că globalismul e noua versiune de comunism global. Că activiștii „progresului” woke sunt neo-marxiști. Deși, sincer, e deja altă dihanie politică mult prea schimbată ca să mai insistăm cu acel termen, pe care l-am folosit și eu multă vreme. Există legături, e foarte bine să ai cultură istorică, foarte bine să faci paralele, să ai memorie, să cultivi niște pilde despre bine și rău, un cult al eroilor, al înaintașilor… dar nu într-atât încât să pierzi contactul cu viața de azi.

Înseamnă că erau mai buni turcii de pe vremea lui Soliman sau comuniștii de pe vremea lui Stalin, sau hoardele lui Atila? Probabil că nu, dar acelea nu mai sunt o opțiune, ce trăim noi poate fi discutat, modificat, deviat de pe traiectorie. Dacă ar fi fost simultane și posibilă alegerea, probabil că aș fi ales traiul într-o societate capitalistă mai pe la începuturile globalizării. La cum evoluează lucrurile, faza târzie a capitalismului și globalizarea promovată de el are toate șansele să întreacă ororile altor epoci, să producă distrugeri de ordin demografic și cultural chiar mai mari. Chiar dacă sper să mă înșel în privința acelui viitor, mi se pare normal să mă refer mai mult la el decât la trecut.