De ce pentru DNA Orban e diferit de Dragnea? O speță identică

Vă mărturisesc că n-am cercetat cazul lui Liviu Dragnea niciodată în detaliu. Nu l-am simpatizat, n-am votat PSD vreodată și în general impresia mea era că DNA nu s-a ocupat de adevărata sursă a averii lui, făcută în deceniile în care s-a aflat în relații cordiale cu sistemul. Impresia mea era că nu e prima dată când procurorii făceau dosare pentru impact în presă, cumva la două capete. Adică alegeau niște spețe minore, cu care să poată ține în șah un politician, dar să se poată și închide discret, dacă se dovedea amiabil.

E doar o suspiciune a mea, că așa funcționa sistemul justiției televizate. Adică: Năstase nu era luat la întrebări pentru Petrom, Sidex, Bechtel, EADS. I se făcea dosărel pentru termopane, bibelouri din China și un concurs organizat de Inspecția în Construcții. La fel, Mitrea, nu era întrebat de marile asfaltări, CFR, i se făcea dosărel pentru o casă renovată de maică-sa cu nu știu ce firmă. Ați prins ideea.

Dragnea a fost agățat cu referendumul, pe o speță discutabilă, în care practic făcuse propagandă pentru ieșirea la vot. Ce face orice politician dintotdeauna. Din nou (spre rușinea mea) nu am cercetat, că oricum la acel referendum ținusem cu Băsescu. Și oricum, luase cu suspendare, deci nu conta.

Lovitura finală a primit-o pentru angajarea a două secretare în mod fictiv la Protecția Copilului prin Teleorman. De unde celebrul slogan viral pe internet: „Dragnea a furat de la copii!”. Secretarele nu veneau la muncă și de fapt munceau pentru partid, în alt sediu. Tot așa, câțiva ani de zile.

Prejudiciul total a fost cifrat de vajnicii procurori DNA la 108.000 de lei. Știți cât înseamnă asta, la cursul de azi? 22.000 de euro! Mă rog, mulți bani, dacă ți-i dă sau ți-i ia cineva. Dar o sumă ridicolă, față de ce învârt politicienii. Pentru acest caz, a vuit presa ani în șir. S-au făcut manifestații de sute de mii de persoane, „să nu scape Dragnea!”. Într-un final, a doua zi după pierderea unor alegeri, cazul angajatelor fictive l-a adus după gratii pe liderul partidului de guvernământ!

Inutil să remarc că pentru recuperarea acestui prejudiciu monstru au fost puse în urmărire forțe ale statului, care au implicat judecători, ofițeri SRI, procurori, cu salarii de multe mii de euro, timp de ani de zile. Aș fi foarte curios, dacă DNA ar face un bilanț, ca în firmele private: cât a investit logistic și salarial, ca să recupereze cei 22.000 de euro de la mustăcios. Bănuiesc că am fi șocați de absurdul disproporției.

Dat fiind că premierul Ludovic Orban e implicat acum într-o speță identică, după părerea mea, am vrut să compar salariile date de la stat celor care au prestat servicii pentru Ludovic Orban. Sincer, mă așteptam să reiasă că protejatul lui Orban încasează de 2, hai, 3, ori cât „secretarele lui Dragnea”. Dar eram depaaarte de adevăr.

În primul rând, mi-a fost neașteptat de greu să aflu „cât câștigau secretarele lui Dragnea”. Ciudat, nu? Sunt sute, probabil mii de articole scrise despre procesul lui Dragnea. Sunt relatări ample, sunt redate stenograme de convorbiri telefonice. Dar „ziariștii” diviziei de presă se sfiesc să pronunțe ceva ce s-ar fi întrebat oricine. Bine, dar cu cât erau plătite femeile alea două!?

Ei bine: Ziare.com ne spune, redând declarația uneia dintre salariate, care a lucrat până în ianuarie 2010, vreo 4-5 ani:

În toată această perioadă, după cum am declarat, eu am lucrat în fapt la biroul de presă al PSD Teleorman și de la DGASPC Teleorman am încasat lunar un salariu, care era situat în jurul sumei de 700 lei,” este o parte din declarația Anisei Stoica.

Am crezut că e o eroare. Cum 700 de lei!? Dau pe alt site de declarația fostei directoare a Protecției Copilului, între timp pensionată, care divulgă că ea însăși avea un salariu de 2.000 de lei pe vremea aia. Deja pare plauzibil.

Găsesc și pe alt site al diviziei de presă a statului, o relatare cu angajata. De data asta, fără să se pronunțe salariul. (Iarăși, „ziariștilor” pare că le era rușine și lor să spună suma!) Dar Pressone ne spune totalul: 33.019, pentru peste 4 ani. Fac împărțirea, 4 ani, 12 luni, îmi iese chiar sub 700. Incredibil, deci ăsta era marele tun! E drept, pe termen îndelungat. În niște ani, se adună, cum am zis, la vreo 11.000 de euro pe cap de angajată.

Și acum să luăm cazul lui Ludovic Orban. Înainte să ajungă prim-ministru, nu e clar dacă muncea undeva. Teoretic, muncea la o firmă, la care nu putea face naveta decât cu avionul. Mă rog, nu asta e discuția. Dar cât timp era un om cu foarte mult timp liber și ambiții politice, domnul Orban beneficia de serviciile de consiliere ale unor economiști. Pe care n-avea din ce-i plăti, un politician de opoziție, sărac și cinstit.

De exemplu, Bogdan Glăvan, faimos libertarian, profesor la ASE. Care îl ajuta pe premier să pună pe picioare o strategie, îl învățat economia de piață. Îi dădea meditații, adică. E o ocupație bănoasă să dai meditații, Iohannis și-a cumpărat 6 case din dat meditații. Poate Bogdan Glăvan ajuta partidul dezinteresat. Sau poate dădea meditații pe caiet, ca la nonstopul din colț.

Și Ludovic Orban nu l-a uitat, când a ajuns om mare, în fruntea Guvernului. Cum necum, meditatorul lui Orban în ale economiei a ajuns să lucreze nu doar la o universitate de stat (un coșmar pentru un libertarian), dar și la alte agenții ale statului. N-avem dovada că Ludovic Orban a intervenit să fie angajat fostul său consilier de la partid. Pentru că n-a apărut vreo stenogramă doveditoare. SRI a avut alte priorități. Sau poate dl Glăvan a văzut un anunț în ziar că se caută economiști la instituția cutare și a câștigat un concurs. Probabil așa a fost.

Bogdan Glăvan a ajuns simultan membru în Consiliul de Supraveghere al FRC (Fondul Român de Contragarantare) și în Consiliul de Administrație al Loteriei Române. Cât câștigă de acolo? Ne spune Patrick Andre de Hillerin, în Cațavencii:

Ca președinte al CA al FRC: 26.460 lei!
Ca membru în CA al Loteriei: 7.198 lei.

Doar astea două, fără ce mai ia de la facultățile pe unde predă, îi aduc talentatului domn Glăvan: 33.658 de lei. Pe lună. În euro, asta înseamnă aproape 7.000 de euro pe lună. Dar în salarii de secretară în Teleorman (la data dosarului lui Dragnea), înseamnă de 48 de ori!

Da, ați citit bine: Ludovic Orban își plătește un singur „meditator” cu bani de la instituții ale statului, ca și cum ar fi angajat o armată de 48 de secretare de-ale lui Dragnea!

Sigur, domnul Glăvan, care e mare economist, va remarca rapid că aici e vorba de rata inflației, de creșterea salariilor în mediul bugetar și alte asemenea. Normal, nu mai câștigă azi o secretară 700 de lei. Dar dosarul DNA pentru suma respectivă a fost făcut.

Și, iarăsi, se va spune: bine, dar dl Glăvan vine la muncă, ajută Loteria și cealaltă agenția cu sfaturile lui. Da, e adevărat, nu e un angajat fictiv. Dar eu nu la domnul Glăvan m-am referit, care respectă proverbul „nu-i prost cine cere, e prost cine dă”. M-am referit la celălalt capăt al „afacerii”, care e premierul Orban, și care e în aceeași situație cu Dragnea. El a beneficiat la partid de serviciile meditatorului, dar de plata ilustrului economist s-a ocupat statul.

În fine, se va mai spune: da, dar secretarele respective au fost ținute în organigramă ani de zile (4 spre 5). S-a adunat astfel prejudiciul amintit. Da, dar pe domnul Glăvan cine-l ține să nu stea 5 ani și mai bine la Loterie și la FRC? N-auziți că omul vine la program și își dă silința pentru instituție? N-ai niciun motiv să-l dai afară!