Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări

Dan Puric e candidatul pe care AUR nu îl merită

Dan Puric a avut (sau n-a avut…) cea mai bizară lansare într-o cursă prezidențială. În ziua în care împlinea 65 de ani, publicul i-a cântat „la mulți ani” la finalul unui spectacol intitulat „Votați, mă!”. Tot de pe scena teatrului, actorul ar fi ținut un discurs politic, în care a menționat mai mulți politicieni actuali și s-ar fi lansat în cursa pentru Cotroceni. Mai multe publicații au înțeles că și-a anunțat oficial candidatura.

Dar au trecut mai multe zile de atunci și nu există nicio filmare a discursului. Nu există nici măcar o transcriere a speech-ului în cauză. Nu știm dacă era parte din spectacol, o glumă sau la modul serios. Doar cei din sală pot spune – dacă-și mai amintesc – ce-a zis….

În schimb, a doua zi, partidul AUR a dat un comunicat de presă, prin care doar că nu se delimitează de candidatul, despre care George Simion spusese cu o săptămână în urmă că „ar fi un președinte de succes al României”. Și că e „o valoare a neamului românesc, care militează pentru aceleași lucruri, pentru care milităm și noi.”

alegeri interne

În comunicatul prin care infirmă că Dan Puric e deja candidatul AUR, partidul dezvăluie că e doar unul din cei luați în calcul. Și că se va decide printr-o campanie în interiorul partidului, în perioada 16 februarie – 16 iunie. Comunicatul (cel puțin în forma preluată de presă, pentru că pe site-ul partidului nu apare) nu conține nici măcar un cuvânt laudativ la adresa actorului cu o mare notorietate națională. Nici că suntem onorați, nici că ne bucurăm… Ci un ton mai de grabă iritat: „informația cu privire la candidatura sigură a domnului Dan Puric nu este adevărată”.

Urmată de o frază condescendentă, ca o comisie profesorală în fața unui elev corigent: „Atât domnul Puric, cât și alți oameni apropiați de AUR vor fi testați într-o cursă internă a partidului…”

Sigur, ideea unor preliminarii democratice e lăudabilă la orice partid. Și va fi de urmărit, mai ales dacă e deschisă și nemembrilor, cum se înțelege.

Dar primul semn de întrebare a fost că pe site-ul R3Media – cvasi-oficiosul partidului, vestea că Dan Puric s-a lansat în cursa pentru Cotroceni nu apare deloc. Nici măcar reacția partidului că „urmează să fie testat” de Simion și ai lui nu apare. Apare, e drept, o altă știre, despre o inițiativă a unui grup civic de a relua Referendumul pentru familie – comitet din care face parte și Dan Puric, alături de alte personalități.

Și pe rețelele sociale, unde partidul are o prezență consistentă, prin parlamentari și simpatizanți, candidatura lui Puric pare să fie mai curând boicotată decât salutată. Am găsit doar o mențiune, din partea fostului co-președinte Claudiu Târziu, care îi ura la mulți ani, „prietenului său de peste 20 de ani”. Dar fără a menționa lansarea din ziua aniversării.

Aktual 24 a găsit și o explicație, pe care deja o bănuiam. Partidul nu-l vrea candidat pe Puric pentru că deja s-au tipărit afișe și panouri publicitare cu George Simion candidat. Deși oficial nu suntem în campanie electorală, au apărut deja poze cu panouri puse pe blocuri, explicit cu mențiunea „George Simion președinte”.

o părere personală

Așadar, principalul partid de opoziție e pe cale să dea cu piciorul unui candidat care avea chiar șanse reale să câștige. Dacă atât îi duce capul, îmi confirmă că Dan Puric oricum nu era de nasul lor.

Eu unul l-aș vota pe Dan Puric și mi se pare între cele mai viabile propuneri de pe piață la momentul actual. Are în primul rând calitatea că nu e George Simion, pe care sub nicio formă nu am de gând să-l votez. Îi respect tenacitatea și reușita de a aduna o echipă în jurul lui, capabilă să câștige alegeri. Dar chiar și fotoliul de senator e deja prea mult pentru băiatul ăsta fără carte și gură mare. Nu mai zic cea de șef de partid naționalist. Dar pretenția că Simion se avântă chiar la statutul de președinte de țară, deja mi se pare nerușinată.

În multe privințe, Dan Puric e chiar opusul lui Simion. E un om de spirit, reflexiv, cu umor și cultivat. Pe George Simion nu pot să mi-l imaginez nici măcar citind o carte, d-apăi înțelegând ceva din ea.

Așa cum e scrisă Constituția, te obligă să cauți profilul unui prezidențiabil ușor decorativ, care să te reprezinte în lume și să fie mediator pentru instituții și partide. Să dea o direcție simbolică și să fie, mai ales, un om decent, cu care să nu-ți fie rușine. Iar Dan Puric se potrivește foarte bine cu acest rol, jovial și sfătos cum e. Poate unii preferă candidații combativi, puși pe scandal, să se certe cu toți. Dar eu unul m-am săturat de scandal și prefer decența, bunul simț.

un alt actor…

Lansarea pe jumătate în glumă a candidaturii amintește o coincidență nefericită. Și Volodimir Zelenski se lansa cu o comedie, în care juca rolul de președinte, până s-a îngroșat gluma și din râs s-a ajuns la plâns. Tot un actor (tot vărsător). Dar comparația cred că e nedreaptă. Zelenski era vulgar, sub-mediocru actoricește și ține discursuri puerile, penibile. Pe când Dan Puric nu și-a bătut niciodată joc de scenă, profesional a fost respectat și de cei care nu-i apreciază părerile politice. (Iar nu mă miră că oamenii lui Simion defilează cu Garcea de la Vacanța Mare și fug de Puric.)

Au mai fost și alți actori, unii carismatici, cu care s-au mai fript românii. Fie că au candidat, fie că le-au dat sfaturi proaste, că s-au numit Mircea Diaconu, Oana Pellea, Victor Rebengiuc, Dorel Vișan, Florin Călinescu… Dar și între actorii de la noi, care s-au intersectat cu politica, Puric a avut o evoluție aparte, care a dovedit mai multă profunzime și curajul de a gândi contra curentului.

E preocupat până la obsesie de credință și de problema națională, pentru care s-a întors la rădăcinile clasice și interbelice. Și-a luat niște repere solide în sfinții închisorilor, în marii duhovnici, nu s-a temut să apere și memoria victimelor comunismului declarate „incorecte politic”. Și îndrăznește la fel de just să-l recupereze chiar și pe Ceaușescu în panteonul naționalist.

a avut dreptate când eu mă înșelam

Am recitit azi (mai mult stânjenit decât amuzat) niște articole de pe blog de acum 15 ani când gândeam cu totul altfel și am scris câteva pamflete despre Dan Puric. Pe atunci eram un admirator necondiționat și (se vede) naiv al Occidentului și Europei. Credeam că lumea se împarte între răul absolut reprezentat de comunism și Vestul liber și democratic, pe care trebuie doar să-l îmbrățișăm și să-l imităm. Eram ironic cu Puric, că laudă naționalismul lui Putin, în care vedeam un fost KGB-ist devenit dictator. (Ceea ce și e. Cuvântul „putinist” încă nu se lansase, între timp, am fost și eu gratulat cu el.) Tot fără nuanțe îl vedeam și pe Ceaușescu, doar ca pe un dictator, care ne-a ruinat. Acum avem și alți termeni de comparație, din care Nea Nicu nu mai iese chiar atât de rău…

Atunci eram dezamăgit de exhibarea mistică a lui Puric și spuneam că prefer abordările mai rafinate, ale unui Sorin Dumitrescu. Credeam că e un deserviciu adus creștinismului să îl reduci la citate și să-l împletești cu politica. Acum, dacă ne uităm ce personaje apar la televizor… cel puțin pe cei din politică, Puric îi surclasează la profunzimea mesajului.

Așa că trebuie să recunosc, Puric s-a trezit cu câțiva ani înaintea mea în a vedea corect că dinspre Apus nu vin doar lucruri bune și că nu cearta dintre stânga și dreapta sau între liberalism și socialism contează. Ci felul în care ne putem salva ca națiune. Și nu doar că a observat aceste lucruri, dar a rămas consecvent pe acea linie de două decenii.

un om controversat

În ce-l privește pe Dan Puric, pot să spun că în ultimele decenii, de când se manifestă public, a avut constant poziții corecte. A recunoscut farsa pandemiei, a vorbit de suveranitatea națională, pe când tema nu era înțeleasă de mulți.

Problema care se pune e dacă toate aceste poziții corecte sunt convingere sau doar un rol. Mă îndoiesc că se poate preface cineva atât de mulți ani. Dacă Puric crede și simte măcar 20% din lucrurile pe care le spune, tot e peste nivelul de reflexivitate al clasei politice. A scris deja șase cărți de eseuri pe teme religioase și identitare. Mulți din politică n-au citit atâtea, din păcate.

S-au vehiculat și unele acuze la adresa lui. A fost făcut „securist”, după ce s-a publicat un document din care reiese că a fost recrutat în 1976, pe când era elev la Liceul Tonița. A fost făcut „putinist” și trecut pe „lista lui Dughin”, între alte personalități „demascate” de site-ul înLinieDreaptă. (Acesta din urmă a fost finanțat de Marius Bostan, fost ministru într-un guvern Cioloș, între timp prezentat ca fost colaborator al Securității și îmbogățit din contracte de pe vremea pandemiei.)

Cu și mai puține dovezi deocamdată, Puric a fost acuzat că ar fi mason – lucru pe care l-a negat. Are împotriva lui nu doar progresiști, dar și câțiva ultrași ortodocși, care oricum nu știu dacă merg la vot sau așteaptă vreun călugăr să candideze.

Puric vorbește mult, uneori turuie citate, pe mulți îi irită, îi obosește sau îi plictisește. Dar pragmatic privind, cei care nu pot să-l sufere pe motiv că e prea mistic oricum probabil că se orientează către USR.

calcule de chibiț

Dacă ne uităm ce mai are AUR în ogradă, profil de prezidențiabil n-ar avea decât Sorin Lavric. E la fel de decent și poate mai pregătit în materie de filosofie, dar cu mult mai puțină priză la public.

A fost vehiculat și președintele Academiei, Ioan Aurel Pop, ca posibil candidat, dar până acum a respins ideea. De luat în calcul pentru acele alegeri preliminarii din cadrul AUR, ar mai fi și Gheorghe Piperea, mai pregătit în materie juridică și de economie, dar mai puțin carismatic.

Dacă desemnat va fi totuși George Simion, maxim ce poate să facă e să intre în turul 2. Iar acolo, să garanteze mandatul oricui intră în finală cu el. Pentru că nu mai are de unde lua voturi.

Dacă l-ar prefera pe Puric, sigur, nu le garantează nimeni că intră în finală. Dar într-o finală cu un pesedist (să zicem Ciolacu sau Geoană), Puric poate lua voturi de la independenți, de la liberali, ba chiar și de la unii useriști mai moderați. (Ciolacu ar lua toate voturile UDMR.) Iar într-o finală cu cineva propus de pseudo-dreapta (un Ciucă, Drulă, nu știm), iarăși, Puric ar putea absorbi ușor votul pesedist și independent ca să câștige.

PS: oricum nu ar schimba traiectoria

M-a luat valul și l-am lăudat atât de mult pe Puric din două motive, care sper că sunt clare. Îmi pare rău că l-am ironizat acum 15 ani, când nu merita. Și mi se pare obiectiv superior ofertei de candidați, disponibile la momentul actual. (Vă amintesc că sondajele ne dau deocamdată de ales între: Geoană, Ciolacu, Simion, Ciucă, Șoșoacă, Ponta, Drulă, Lasconi.) Astea sunt variantele cu care trebuie realistă făcută comparația, până nu se anunță alți candidați.

Dar mi-am amintit că în toate țările s-au livrat variante de opoziție domesticită. Iar AUR, cel puțin prin Simion, dovedește că e o opoziție atent controlată. Și mi-am amintit că și Dan Puric se referă mereu idilic la Dobrogea ca tărâm al diversității și armoniei interetnice. Ceea ce e un alt fel de a reîmpacheta sloganul „diversitatea e forța noastră…”. Deci nu îl văd să oprească și să inverseze schimbarea demografică a țării – cel mai mare pericol actual. Nu îl văd nici măcar combativ ca Viktor Orban pe o temă ca asta – e fundamental un om cumsecade. La fel ar fi și cu Aurel Pop, dacă ar intra în cursă. Și la fel va fi cu siguranță cu partidele actuale. Deci nu aștept miracole, am vrut doar să spun că ar fi doar o variantă mai decentă. Atâta tot.

evadare.ro
February 15th, 2024
Mai multe despre: Politica
#Facebook | #război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact