Casta specialilor vede ca o incitare și observarea privilegiilor lor

Casta magistraților a reclamat un vicepremier pentru discriminare, pentru că a fost ofensată de semnalarea privilegiilor lor. Oana Gheorghiu nu făcuse decât să descrie o realitate, comparând sistemul de pensii speciale acordate la vârste fragede cu „un Caritas, care nu poate să dureze la nesfârșit”.

Mai spusese că: „orice privilegiu pe care îl are cineva, înseamnă o gaură în altă parte”. Dacă pentru asemenea vorbe poți să fii dat în judecată, ar trebui anchetat și Băsescu pentru panseul „iarna nu-i ca vara”. Această gaură ne ofensează…

• Articolul de față merită adăugat ca Post Scriptum în serialul:
  • Legile cenzurii, ca inginerie socială

Judecătorii se folosesc de legile aberante, care reduc posibilitățile de exprimare, date de politicieni în esență împotriva majorității. Ei trebuiau să fie ultima frână, care să împiedice abuzul de drept, când ajung în instanță acele spețe. Așa cum sunt și dosarele faimoase făcute liderilor opoziției, Călin Georgescu și Diana Șoșoacă, sau celor care au altă perspectivă asupra istoriei, celor care cinstesc sfinții închisorilor comuniste, celor care țin parastase victimelor dictaturii carliste…

Ce speranță poți avea că asemenea judecători vor împărți dreptatea și vor apăra libertatea cuvântului, garantată de Constituție? Dacă ei interpretează atât de aberant și în interes propriu niște cuvinte… De exemplu, noțiunea de „incitare” e invocată pentru următoarea declarație a Oanei Gheorghiu:

„Dacă banii ăia trebuie să se ducă la ei pentru că își dau sentințe îi iau de undeva și îi pot lua de la gura unui copil care se culcă flămând, de la bugetul unui spital care nu are medicamente. Banii ăia nu se tipăresc și vin din aer, vin de undeva.”

„Și poate că asta nu înțeleg oamenii: că atunci când primești privilegii, ca tu să ai privilegii cineva e lăsat în urmă. Poate că ar trebui să ne întoarcem un pic la conștiința asta de cetățeni, să o avem și să vorbim deschis: orice privilegiu îl are cineva, înseamnă în partea cealaltă o gaură.”

Aceste banale considerații sunt în opinia judecătorilor de top din CSM, nici mai mult nici mai puțin decât „incitare la ură și violență”! Ce pretenții să mai ai de la judecătorii mărunți în dosare făcute pentru pamflete sau filmări live?

Imaginați-vă cum pot abuza de puterea lor niște judecători, care au de judecat exprimări mult mai colorate și mai pătimașe. Revolta împotriva genocidului poate fi răstălmăcită ca antisemitism. Indignarea față de acțiunile unor clanuri violente pot fi clasate ca rasism și pedepsite mai dur decât tâlhăriile sau violul. Respingerea acțiunilor secesioniste într-un stat „unitar și indivizibil” riscă să fie pedepsite ca „discurs al urii”. Un imn patriotic despre voievozi martirizați poate fi aberant citit ca legionar sau islamofob.

Înțelegeți de ce trebuie abrogate acele legi ale cenzurii? Pentru că sunt un instrument periculos împotriva gândirii libere, croite în așa fel încât să lase loc pentru multe abuzuri. Înțelegeți de ce e dramatic că nici opoziția suveranistă nu militează în integralitatea ei pentru recuperarea libertății și nu are un asemenea obiectiv, în fața unei puteri tot mai represive?

altă lege anti-știință

Acum suntem în punctul în care și promotorii corectitudinii politice cad victime propriei lor ghilotine. Oana Gheorghiu vine din „societatea civilă”, dar din siajul galeriei USR. Care chiar zilele astea propune încă o îngrădire a libertății. Deputații Remus Negroi și Adrian Wiener au depus un proiect de lege cu pedepse pentru așa zisul „fake news medical”.

Cu alte cuvinte, vor să combată știrile despre efectele adverse ale vaccinurilor sau ale unor produse ale corporațiilor farmaceutice. E o limitare chiar a cercetării științifice, chipurile în numele idolului numit Știință, care ar trebui venerat după dictonul „crede și nu cerceta”. Ori a pune la îndoială metodic, prin testare, a aduna dovezi contrare unei teorii oficiale sau marginale, constituie însăși esența atitudinii științifice.

Iar a te plânge de urmările actelor de malpraxis e dreptul oricărei victime. Vasăzică poți să te plângi că sucul unei firme te-a făcut obez, sau țigările alteia ți-au grăbit cancerul pulmonar. Dar legea useristă nu-ți mai dă voie să te plângi dacă medicamentul sau injecția altei corporații îți ucide sau schilodește vreo rudă. Așa arată progresul. Pentru că a observa erorile medicale constituie din capul locului „știre falsă”.

Legea e atât de totalitară încât propune scoaterea din profesia medicală a celor care contrazic așa zisul „consens național sau internațional”. Oamenii ăștia au auzit oare de Galileo Galilei!? Că parcă era un adevărat erou al lor împotriva obscurantismului religios…

populismul ilegal

Dar să revenim la cazul Oana Gheorghiu și reclamarea ei de către CSM. Principiul de drept invocat ar fi că declarațiile de mai sus opun tagma magistraților unor categorii sărace, păgubite de politica de austeritate. Și cine le aude poate fi instigat să îi urască, ba chiar să devină violent la adresa lor.

Stai puțin…. Păi asta desființează toată politica neo-marxistă și feministă, toate discuțiile despre suferințele unor categorii de victime ale istoriei sau prezentului.  Toate pot fi considerate ca acțiuni de instigare a lor contra bărbaților, românilor, albilor, celor cu sexualitate normală și așa mai departe. Dar, nu, pentru că niciodată nu s-a pus problema că majoritățile ar putea fi cele discriminate de politicile „progresiste”.

Liderul PSD sare să o acuze de populism. (Ce-a ajuns și partidul lui Iliescu!) Dar îi dă totuși dreptul să vorbească fără teama de pușcărie:

„Declarațiile Oanei Gheorghiu sunt populiste, dar populismul nu se sancționează penal.” (Sorin Grindeanu)

Câtă mărinimie! Oare de ce n-a spus lucruri similare și despre populismul naționaliștilor? Acolo de ce trebuie să existe dosare penale pentru cuvântări și interviuri? În ritmul ăsta, nu mai durează mult până când „populismul” va fi încadrat între delicte alături de „discursul urii” și „xenofobie”. Dacă e problematic a fi de partea poporului, în detrimentul altor popoare, linia de distincție între xenofobie și populism devine greu de văzut. Și exclusiv la aprecierea unor magistrați. Care vedem ce optică au. Populismul sau naționalismul sunt delicte de gândire, care doar deocamdată n-au fost înscrise în legi.

Norocul Oanei Gheorghiu e că face parte din tabăra globalistă și doar hazardul a adus-o în postura victimei acum. Președintele Nicușor Dan a sărit deja în apărarea ei și anunță că nu va semna aprobarea urmăririi penale. Apreciază declarațiile ca „nefericite”. Dacă era președintele tuturor românilor, trebuia să spună același lucru și despre cei care nu sunt din aceeași aripă politică cu el, și să îi asigure că le apără și lor dreptul la exprimare.