Băsescu s-a reconvertit la populism, MRU se pregătește să se execute

În ochii lui Mihai Răzvan Ungureanu e mai greu să te uiți, nu pentru că ar avea privirea rece ca a lui Putin, cum te-ai aștepta de la un fost șef al spionilor, ci pentru că pupilele îi repetă vioaie mișcarea unor biluțe de pinball, stânga-dreapta, stânga-dreapta. Doi ochi calzi și negri par să se izbească alarmați de ramele ochelarilor, în căutarea unei ieșiri, stricând toată compoziția unei figuri de poker. Nicio șansă într-o încrucișare cu privirea oblică a președintelui.
Dacă ați plecat din țară pe vremea când Băsescu se întovărășea cu Sasu, Duvăz și Berceanu, pentru a prelua PD-ul de la Petre Roman, aflați că a devenit între timp primar și președinte, dar a rămas neschimbat. Pune la cale o nouă campanie electorală fulminantă, prin care să câștige votul popular, dar habar nu are că între timp poporul s-a schimbat. Iar o bună parte din meritul schimbării îi aparține chiar lui Băsescu, președintele care a rostit în ultimii doi ani cele mai antipatice adevăruri intrate în conștiința publică.
Acum 2-3 ani sindicatele adunau 50-60.000 de bugetari la proteste, anul acesta televiziunile apelează la copywriteri, ca să facă mai telegenice protestele celor câteva zeci, care încă n-au băgat la cap lecțiile despre criză și capitalism ale antipatizatului Băsescu. Metafora cu grasul bugetar din cârca privatului au receptat-o până și cei care nu citesc ziare și nu deschid televizorul. Iar ăsta e tot meritul lui Băsescu. Imaginați-vă elevul cel mai îndărătnic al clasei, unul care înțelege din lecția de istorie că ar fi foarte romantic să se însoare a doua oară în patria lui Mao. Ei bine, până și pe Victor Ponta a fost în stare să îl școlească Băsescu. Ia priviți ce declarație de elev model dă liderul PSD:

„Dacă mărim anul acesta salariile, anul viitor va trebui să le tăiem din nou”

Bravo, Victoraș, începi să te pui cu burta pe carte, nu ca repetentul de Antonescu!
Și când ne pregăteam să îl vedem pe Ponta cu coronița pe cap și pe Mihai Răzvan Ungureanu olimpic pe țară, profesorul Băsescu se apucă să facă genul de boacăne cu care profesorii zilelor noastre ajung pe YouTube, filmați de copii cu telefonul.
În fața întregii clase, Băsescu începe să facă teoria keynesianismului. Adică banii pot fi aruncați de stat în capul populației pentru a stimula consumul. Dacă soluția a mers așa de bine pentru Tăriceanu când aveam creștere economică de peste 7%, de ce n-ar merge și acum când creșterea e de 0,ceva și ne pregătim de re-ce-si-u-ne?
Ceea ce îi propune Băsescu lui MRU să facă e să arunce cu bani în electorat ca Nati Meir în creditori, cu bani de monopoly. Argumentația e chiar aiuritoare: dacă le crești salariile bugetarilor, scazi deficitul de la pensii. Păi la asta râd acum și Ponta și Daniel Constantin. Doar au fost în clasă când profesorul le-a spus cu un glas mai tremurat decât al domnului Trandafir că am ajuns în momentul în care trebuie să ne decidem ce vrem să le lăsăm copiilor: o casă sau o datorie.
Dacă soluția la deficite e creșterea salariilor bugetarilor, de ce să ne oprim aici? Dacă le-am dubla, nu ar dispărea deficitul de la fondul de pensii? Dar de ce să o luăm pe ocolite și să nu mărim pensiile direct, pentru că (știe oricine a văzut o coadă la promoții) pensionarii ar fi cei mai conștiincioși consumatori, dacă de relansarea consumului e vorba?
Capitalismul e notoriu pentru capacitatea de a produce abundență, dar la mărfurile din galantar au acces doar cei care produc și economisesc înainte să cumpere. Bugetarii au de oferit servicii (unele vitale) și ar putea fi plătiți bine pentru acele servicii cu adevărat importante, dacă între ei și clienții lor nu s-ar interpune tocmai statul, care e notoriu pentru risipa lui. Fără acest stat hoț și nepriceput, salariile le-ar fi crescut constant în ritmul natural de creștere al unei țări în curs de dezvoltare (fără sensurile peiorative ale expresiei). Urmare a „ajutorului prețios” dat de stat, acei bugetari de ispravă, care au de oferit lucruri căutate de oricine – educație, asistență medicală, dreptate, protecție – s-au văzut colegi cu toți paraziții (lucru împotriva căruia nu au protestat) apoi s-au văzut cu salariile ciuntite și cu perspectiva concedierii. Acum că mai tot mapamondul cu mintea ageră a început să se prindă de iminenta dispariție a statului asistențial, sau de alunecarea lui spre război, e deja târziu să te mai întorci la amăgirile de tip socialist.
Doar Băsescu mai crede că poate câștiga alegeri cu bani din viitor. Elevul său olimpic, MRU deocamdată doar bombăne în banca lui, cu colegul de la Finanțe, Bogdan Drăgoi, care vorbește de scăderea CAS-ului:

“Nu vrem să repetăm ce s-a întâmplat în 2008, când am crescut, în an electoral, cheltuielile cu salariile şi pensiile”

Ar fi o cale mult mai înțeleaptă, pentru că ar mai ridica puțin din povara cu care e impozitată munca și bine ar fi să fie însoțită cu lovituri date cheltuielilor bugetare, de privatizarea regiilor zise „strategice”, de fapt găuri negre și – dacă nu pot reduce din cheltuieli – de o mai bună evidență și taxare a proprietăților, decât a veniturilor. Nici măcar o regie de tip polițist bun – polițist rău nu pare a se derula între Băsescu și MRU, în vederea propulsării acestuia din urmă pe orbita politicii, din moment ce președintele s-a distribuit deja în rolul polițistului bun cu electorii. Între baronii care adună bani de găleți și pachete pentru votanți și un Băsescu reconvertit la populism, întrevăd puține șanse pentru MRU.
Iar debandada începe să se dezlănțuie în clasă:

„E nevoie și de majorarea salariilor, și de reducerea CAS. Bugetarii au pierdut circa 40% din venituri. Trebuie să reparăm situația asta”

Spune Victor Ponta. Cu așa profesor, elevii se pregătesc de o tabără de pomină, cu băutură și salarii mărite cu 40%. Dacă tot își caută PDL-iștii aliați, zic să nu ne mai încurcăm cu tocilarii și să-l punem direct pe chiulangiul clasei prim-ministru: Rupem acordul cu FMI, îl punem pe Antonescu prim-ministru, dublăm salariile și triplăm pensiile până s-o înviora nivelul de trai. Sex, drugs and rock ‘n’ roll!