Băsescu, impostorul cauzelor juste

Când înghiți un pisoi, e imposibil să nu-ți rămână și niște ghemotoace de păr pe gât sau să nu simți ceva zgârieturi pe mațe. Pentru cei care au sărit, în spiritul Ignatului, să spună că Băsescu a înghițit un porc, din câte îmi amintesc, afirmația se referea la Tăriceanu. Deci nu a înghițit un porc, numindu-l pe Victor Ponta a doua oară prim-ministru, a înghițit un „pisic”.

Greu de crezut, dar declarația cea mai lucidă a zilei vine de la Dan Diaconescu: „Băsescu ar trebui să demisioneze”. Raționamentul e just. Avem un popor, care a decis să se nenorocească pe termen lung prin vot liber exprimat. Numai că președintele a insistat de mai multe ori că funcția supremă în stat nu poate fi asimilată uneia de grefier sau conțopist, nici al Parlamentului nici al nimănui. Un președinte nu semnează legi așa cum dau bun de tipar angajații de la Monitorul Oficial, nu i s-a dat o demnitate publică pentru „a lua act”, fie și de deciziile electorale de moment. Așa cum a mai subliniat, decizia numirii îi aparține, trebuie să și-o asume, în asta constă înghițirea.

Ce ar trebui, prin urmare, să se întâmple atunci când președintele nu mai poate acționa așa cum îi dictează conștiința și rațiunea? Să se retragă, evident. Sigur că poți să arăți că electoratul nu ți-a lăsat nicio opțiune, că pe oricine altcineva ai fi numit, ar fi căzut la vot. Dar merita încercat, ai fi rămas în cartea de istorie ca o figură eroică, învinsă de sistem, dar luptând cu el până la ultimul cartuș. Arătând că știi mai multe decât prostimea, care așteaptă ajutoare sociale și măriri de pensii. Funcția de președinte nu se mai justifică prin nimic, dacă ești în imposibilitatea de a-ți exercita mandatul, de a acționa cum îți dictează conștiința.

Ironia istorie îl lovește pe Băsescu unde se aștepta mai puțin, dându-i soarta nefericită a regelui Mihai, pe care l-a judecat cu atâta lejeritate. Acum poporul, jucat pe degete de Dana Grecu și Mihai Gâdea, e mai tiranic decât comisarul sovietic Vîșinski, mai inflexibil decât Ana Pauker. Îl vrea pe doctor Petru Groza, pardon, pe doctor Victor Ponta prim-ministru și nimic altceva. La votul din 9 decembrie, poporul a trântit ștampila în pătrățelul USL, ca atunci când Vâșinski a trântit ușa la palat, de a căzut tencuiala regală de lângă tocul ușii. Greva regală / prezidențială nu e o opțiune, vor veni curând la semnat decrete de numiri de judecători, modificări de legi, poate și de Constituție. Băsescu va deveni și el „slugă la ruși”, fie și prin intermediari, căci ni s-a dat de înțeles că Ponta nu e un pro-atlantist, că vrea să cârmească țara spre Belarus și Moscova.

Poate prima dată nu știa cu cine are de-a face, când promitea public să nu dea țara pe mâna unui copilot. Între timp, s-a lămurit că Victor Viorel Ponta e mitoman, un om cu două fețe, blând ca un pisic între patru ochi și arogant pe la spate. Iată doar câteva afirmații recente, care dovedesc că președintele Băsescu își încalcă și rațiunea și conștiința numindu-l pe Ponta premier:

„Un hoț rămâne un hoț, trebuie dat în vileag. Nu eu am scris articolul din Nature. (….) Bineînţeles, atunci când ai furat cu adevărat, oricât ai recunoaşte tot trebuie să pleci din funcţia publică. ”

deci a numit un hoț premier

„Dacă voi reveni la Cotroceni, în cazul în care îl mai găsesc premier, în caz că voi reveni la Cotroceni, nu îi mai pune niciodată un mandat de premier dacă va câştiga alegerile”

e organizator de lovituri de stat eșuate, deci nu respectă instituțiile democratice

„Doamnă, omul acesta este atât de imatur, încât mi-e şi jenă să-i mai răspund. Deja o să încep să întreb cine este Ponta ăsta. Este un om imatur”

e nepregătit pentru o demnitate atât de mare

„M-as autocondamna daca as accepta formarea unui guvern anti-european sau care sa distruga ce s-a construit timp de opt ani.”

nu e pro-european

„Iată o minciună demontată în scris, şi lui Ponta care tot afirmă că vrea coabitare nu face decât să-i confirme caltiate de om care minte. Unii spun că minte cum respiră. Minciuna ca mod de viaţă te aşează in definitia mitomanului.”

e mincinos patologic

„Nu voi desemna un premier care nu are soluții pentru țară!”

să fi găsit Ponta, între timp, soluții?

„El e mitoman, e bolnav din punctul asta de vedere, cum e Crin Antonescu bolnav de somn, omul asta e bolnav de minciuna. E mitoman.”

nu poți avea încredere în el

„La suspendare, când am înţeles că era nevoie de suspendaa preşedintelui ca să îşi acopere el povestea plagiatului care făcea epocă în presa internaţională, mi-am dat seama că acest om este prea mic pentru funcţia pe care o are. Prea mic, ca dimensiune politică şi sufletească. Nu i-a fost milă de ţară. Şi acum el este un premier şantajat. Dacă nu îl ascultă pe Voiculescu, îi declanşează Voiculescu o campanie cu plagiatul de îl face pulbere. El trebuie să stea în băncuţa lui şi să execute. Aici e marea problemă. Eu nu vreau o ţară condusă de Voiculescu.”

Aceasta e doar o mică selecție de declarații făcute despre Victor Ponta de către Traian Băsescu, de-a lungul vremii. Așadar, un premier mic, mitoman, anti-european, fără convingeri democratice, hoț, manevrat de Voiculescu. Când ești obligat să îl reconfirmi în funcție, nu e limpede că îți încalci conștiința?

Dar se poate vorbi despre conștiință în cazul lui Traian Băsescu, sau e doar un foarte abil și calculat „impostor al cauzelor juste”, așa cum l-am caracterizat cu niște ani în urmă? Prin declarațiile făcute din timpul campaniei, mai ales prin profilul candidatului la funcția de premier, trasat în ultima săptămână, Traian Băsescu și-a creionat alonja unui bărbat de stat cu simțul istoriei, cineva care ia decizii pentru durata lungă a politicii, nu calculându-și propria supraviețuire. Dar această statuie de fum se topește în contrast cu faptele.

Revine în scenă același Băsescu, preocupat să își aranjeze fiica ineptă cu o leafă bună de la Luxten, firmă dependentă de contractele primăriei, preocupat să o vadă euro-parlamentar sau să le lase câte o casă moștenire celor două fiice. Un politician al mizelor mărunte.

Ascensiunea politică a lui Traian Băsescu ar fi fost de negândit fără eliminarea prealabilă a adevăraților anti-comuniști din arenă, fără ca populația să fi abandonat definitiv cauzele morale în favoarea unor sporadice puseuri de ipocrizie. Odată nișa liberă, Băsescu a ocupat-o cu un inegalabil talent, devenind exponentul celor mai corecte dintre bătăliile, pe care le are de dus societatea noastră: a condamnat comunismul în mod oficial (formal, cum ar spune cei care traduc engleza după ureche, sau sunt pur și simplu mai exigenți), a insistat pentru un sistem judiciar care a făcut posibil ca Adrian Năstase și Sorin Ovidiu Vântu să se afle acum după gratii, a ținut ca orientarea României alianța cu Statele Unite și integrarea în Europa politică să rămână fără echivoc, a atacat frontal demagogia de la temelia statului asistențial și lipsa ei de realism, cu uriașe costuri electorale. Ca jucător, e greu de estimat când va mai apărea unul mai iscusit în arenă. Iar cunoscând profilul actual al societății, e greu de crezut că locul lui va fi luat prea curând de cineva, care să și creadă în ideile morale, pe care le afișează. Asemenea oameni există, dar ei sunt pentru moment lipsiți de șansă.

Paradoxal, prin numirea lui Victor Ponta, Traian Băsescu face pentru ultima dată jocurile PDL. Un guvern, care „să îi trezească din mahmureală pe alegătorii îmbătați de USL și antene”, cum prezicea un ziarist, e ultimul dar pe care președintele îl face PDL. Doar așa, conducerea nevolnică a opoziției are șansa de a reveni în grațiile alegătorilor fără o schimbare completă de garnitură și de concepție, doar așteptând ca Ponta și compania să își dea deplina măsură a incompetenței și lipsei de onestitate.