Mi-ar plăcea să-mi pot imagina cum îl vor trata pe Traian Băsescu liderii mondiali în cele câteva luni rămase din mandat, după arestarea fratelui său, Mircea Băsescu. Îl va mai bate prietenește pe umăr Angela Merkel, ca pe un vechi camarad încercat? Îl va mai săruta părintește Joe Biden, cu și mai mult respect pentru sacrificiul pe care îl face, dând public semnalul că fratele său trebuie să plătească pentru ce a greșit în fața legii? Sau președintele va deveni nefrecventabil, cum ar fi trebuit să fie și interlopii olteni pentru orice om cu scaun la cap?
Mi-e efectiv imposibil să estimez această evoluție de percepție. Sper că va conta mai mult că devenim o țară în care nimeni nu e mai presus de lege, decât că suntem una în care pretinsele elite se amestecă cu drojdia. Dar cred că e un mare pas înainte că fratele președintelui în funcție își petrece noaptea viitoare în arest. Presa, prostituata propagandei politice, a fost pentru câteva clipe o putere în stat și autoritățile s-au plecat în fața puterii ei de neoprit asupra opiniei publice. Primul președinte care și-a recâștigat de trei ori mandatul (inclusiv două suspendări), luptând împotriva presei, e îngenunchiat de imaginile greu de contrazis cu fratele corupt.
Un frate, suficient de prost încât „să cadă pe tehnică” în capcana întinsă de niște analfabeți, care aruncă cu milioanele de euro, strânși de nu se știe unde. Un frate, care vorbește la fel de nonșalant despre sute de mii de euro, care sunt pentru foarte mulți dintre telespectatori o avere imposibil de adunat într-o viață. O singură șpagă de 250.000 de euro poate însemna pentru un om de rând visul unei locuințe, pentru care face rate 30 de ani, suportând mizeriile șefilor și tot felul de privațiuni. Oricare dintre aceștia are dreptul să se bucure la aflarea acestei prime sentințe.
Dar de acest prim verdict se pot bucura la fel de bine și „băsiștii”, nu doar publicul captiv al lui Gâdea. De fapt, tot eșafodajul de minciuni al predicatorului fariseu se năruie încă o dată acum. Justiția politică, aflată la cheremul dictatorului Băsescu îl pune în cătușe pe fratele dictatorului. Și nu oricum, ci filmat, de securiștii mai tuciurii ai regimului său opresiv. O asemenea explicație devine rizibilă, cum devine și apărarea Varanului, țipetele pline de tupeu ale lui Mazăre și ale celor ce vor urma.
Pentru prima dată, omul cel mai de jos, prostit atâția ani de antene, va face ochii mari la ce se întâmplă în jur. Și nu va mai strâmba șmecherește din nas când alți politicieni ai puterii vor fi urcați în dube. Îi va râde în nas oricărui Năstase, Voiculescu, Dragnea, Mitrea sau Vosganian, care va mai îndrăzni să ne sfideze inteligența pretinzând că sunt victimele unor mașinațiuni politice.
E cel mai frumos început de campanie electorală la care puteam spera. Să curgă arestările, apărătorii hoților de lux au rămas fără argumente!