Angajare de clowni politici

În piesa lui Matei Vișniec, Angajare de clown, trei circari bătrâni se tachinează și își pregătesc numerele înaintea unui interviu de angajare. Piesa este despre ratarea dureroasă a personajelor, care deși s-ar fi putut socoti prieteni de o viață, se detestă și se atacă în modul cel mai vulgar și mai crud cu putință, încercând să își mascheze eșecul personal în aroganță și dispreț. Sună cunoscut, nu?

În circul nostru de provincie, Traian Băsescu e cel mai înzestrat clown, din câți ne amintim să fi jucat aici. Are numere, care chiar ne fac să râdem. Acolo unde alții doar își desenează o lacrimă pe o jumătate de obraz și un rânjet, pe cealaltă jumătate de față, el o poate face fără machiaj, și când plânge ți se strânge inima. Pe urmă le trage preșul de sub picioare unor căpcăuni cu două capete mai înalți ca el, le trage un șut în fund și o tigaie în creștet, de se cutremură sala râzând în hohote. E talent pur, așa ceva nu se învață la nicio academie de clowni din lume! De-asta încă îl mai ascultă lumea când vorbește și de cele mai multe ori are și dreptate în ce spune, iar lumea în sală e atentă, pentru că nimeni nu știe când urmează un moment dramatic sau când vine poanta.

Pe lângă numărul lui, toți ceilalți au doar trucuri de provincie, scamatorii ordinare de balul bobocilor. Niște cabotini, care vin la circ cu aerul că joacă Hamlet. De-asta îl și urăsc și s-au adunat de fiecare dată neputincioși împotriva lui, lucru care nu a făcut decât să îl transforme pe Băsescu în vedeta circului. Și spectacolul, în care intrase ca figurant, a devenit, la fiecare reprezentație, despre el.

Cel mai caraghios, la modul involuntar, e Victor Ponta, care s-a angajat la circul nostru pe baza unui CV inventat, imitând scamatorii de pe YouTube. În timp ce i se toarnă o găleată cu apă în cap și i se trag pantalonii jos, spre hazul spectatorilor, Ponta se oprește, își șterge ochelarii și ne anunță să stăm liniștiți, că asta e doar în campanie. Dar, de luni încolo, cel care tocmai i-a tras pantalonii jos și îi toarnă magiun pe gulerul cămășii, îl va pune tot pe el prim-ministru. Asta până și pentru un clown e nedemn! S-au mai văzut împăcări dramatice, pupături între dușmani, dar să spui în timp ce te scuipi că o să vă pupați, după ce vă mai trageți câteva flegme, e dezgustător. Prea seamănă a bătaie în noroi între femei în bikini. Ceea ce e mai de prost-gust decât bătăile cu frișcă de altă dată.

Problema e cu ce rămânem noi, după fiecare bătaie a lor cu frișcă? Neamul prost, îmbulzit spre primele rânduri, e de părere că dacă prindem măcar puțină frișcă, să ne lingem pe degete, sau o tigaie de luat acasă, tot putem să zicem că ne-am ales cu ceva. Totuși, cum ne-am pricopsit noi cu așa furnizori de divertisment, când trebuia să ne alegem conducători și, teoretic, peste doar câteva zile am avea toată puterea în buletinul de vot? Evident, știm de pe acum că nu o avem, îi vedem pe bannere întinse între stâlpi, ca pe afișele cu elefanți și dresură de tigri. E clar la ce să ne așteptăm.

(sursa foto: evz.ro)

Vorbind rece, nu avem politicieni sub media națională. Mergem în orice piață de cartier, în orice sat și ne urcăm în orice tren, și o să găsim o distribuție chiar mai proastă, alegând aleatoriu. În medie, societatea arată mai rău decât Parlamentul ei, deși ne place să spunem contrariul, cu toate astea, rezultatul ne îngrozește, știm clar că nu putem aștepta nimic bun de la ei. Că vor continua să se porcăiască inept și după alegeri, că se vor îmbogăți tot mai nerușinat și vor ruina ce mai e de ruinat.

S-ar fi putut și altfel? Da, dar numai la modul teoretic. În orice firmă cu mai mult de 20 de angajați din România, în orice universitate sau institut găsești sigur cel puțin o persoană, care nu s-ar preta la genul ăsta de circ. Gândiți-vă doar la cercul persoanelor cu care intrați în contact: nu se poate să vă lipsească dintre cunoștințe oameni care pot duce o cerință la bun sfârșit în termenul promis, pot respecta un contract, când au o dificultat nu își bârfesc colegul, nu clevetesc, nu dau vina pe cel dinainte sau pe criză, sunt cei care rezolvă lucruri, nu le complică, unii care fac impresie bună când ajung în străinătate. Statistic, ei nu sunt un procent mare din populație, dar numeric nu sunt puțini. Din păcate, școala nu îi mai produce și societatea nu le încurajează existența.

(sursa foto: evz.ro)

Nu am un răspuns, așa că voi formula întrebarea retoric. Oare ce ar trebui să se întâmple în societate, ca să transformăm alegerile dintr-o întrecere de clownerii și sudalme, într-un adevărat concurs de angajare pe postul de lider sau de manager? Oare ar ajuta, dacă ar ieși la pensie clownul talentat și ar rămâne doar cei atât de insipizi, încât publicul să nu mai guste spectacolul și să ceară altceva? Unii spun că următorul val de criză tocmai asta va rezolva, că vom fi zguduiția atât de tare, încât ne vom trezi. Uitați-vă deja cum sună promisiunile electorale: acum patru ani, dezbaterea era dacă să li se mărească sau nu salariile profesorilor cu 50%, acum e arătat cu degetul vinovatul pentru vestea șoc, că o parte din cei care au încasat cu îngrozitoare eforturi niște fonduri europene, vor da un sfert din ele înapoi. Repet, asta e cu titlul de campanie electorală, vă amintiți, sper, ce a urmat după campanie, ca măsuri concrete. Deci o bubuitură se va auzi sigur. O vom interpreta ca pe gongul de final al întregii mascarade sau ca pe invitația la un nou spectacol?

(sursa foto: libertatea.ro)