Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Cum poți ajuta această pagină să se dezvolte
Cel mai socant lucru in istoria filmului cu Basescu si copilul e felul fara frana in care Dinu Patriciu accepta sa se compromita. De la inaltimea celor doua miliarde de dolari, magnatul arunca cu un copil in presedinte. “Un copilas”, dupa expresia induiosatoare a lui Victor Ponta, de la care asteapta sa schimbe soarta alegerilor. Trebuie sa fi fost tare rau pentru Patriciu in acea zi de arest, cand a iesit cu ochii aproape in lacrimi, spunand ca nu doreste nimanui sa treaca prin ce a trecut el, daca a pastrat atata sete de razbunare pe Traian Basescu.
In emisiunea de pe postul lui Vantu, si Patriciu si Vantu recunosteau ca l-au votat in primul tur pe Crin Antonescu (“bichonul mogulilor“, dupa expresia inspirata a lui Mircea Marian). Dar Dinu Patriciu mai adauga ceva cu emfaza: are mereu doua variante pe care mizeaza (in cazul de fata, Geoana si Antonescu). Cade una, merge pe a doua, ca in afaceri. Dar in turul doi, aveti a doua varianta, se intereseaza Oana Stancu? Nu, pentru turul doi nu am o a doua varianta. Si urmeaza o expunere apocaliptica despre ce rau ne paste. Vasazica oamenii care sunt blindati pentru orice varianta, in cazul in care iese Basescu, nu mai au plan de rezerva? Sunt descoperiti? Incepe cosmarul?
E motivul pentru care Voiculescu, Vantu si Patriciu au iesit la lumina pentru a ataca fara perdea. Cel din urma si-a asumat chiar riscul unei totale penibilizari, povestind cum Basescu il lovea in plex pe copilul respectiv. Copilul insusi neaga acest lucru. Toti martorii la eveniment sustin ca nimic nu s-a intamplat, de la cameramanul din plan indepartat (Felix Tataru, sa zicem subiectiv), barbatul de langa si mai ales femeia cu memoriul. Toti, mai putin Patriciu.
Toata orchestratia loviturii de imagine anuntate cu o seara inainte de Patriciu, lansate de ziarul lui Vantu in clipa in care presedintele venea pentru prima data la televiziunea lui, dau o imagine inspaimantatoare a fortei de soc pe care trusturile mogulilor o au cand loviturile lor se coordoneaza. Urmariti doar acest scurt desfasurator.
Mogulii au reusit de minune captarea atentiei. Din emisiunea cu Traian Basescu nu mai tine nimeni minte ca presedintele l-a acuzat pe Sorin Ovidiu Vantu ca isi foloseste trustul pentru a influenta deciziile justitiei. Ca Vantu, care a mai facut puscarie in anii ’80, a primit o condamnare de peste 2 ani de inchisoare si imediat dupa a sustinut miscarea abuziva a magistratilor impotriva statului roman. Si in mintea lui Vantu racoarea puscariei trebuie sa fie destul de vie de a reactionat cu o asemenea furie.
Un alt element crucial uitat din emisiunea cu Basescu: presedintele admite ca si el a fost la sediu la GRIVCO pentru a se caciuli la Voiculescu sa intre la guvernare. E momentul pe care Basescu l-a numit inca de atunci “solutia imorala”. Au urmat doua lucruri pentru care Voiculescu nu il poate ierta pe Basescu si pentru care il uraste de moarte. Basescu nu s-a aliniat marii colectii de politicieni de paie jucati pe degete de oligarhi, ci si-a jucat propriul joc, folosind la randul sau alti membri ai lumii oligarhice (gen fratii Paunescu si magnatii pedisti). Al doilea motiv pentru care Voiculescu il uraste de moarte pe Basescu e dezvaluirea secretului tineretii lui. Sub mandatul lui Basescu, securistii au calcat partial un articol din “codul onoarei” lor mafiotice: au demascat partial pe unul de-al lor. Pe Felix. Si o tara intreaga a aflat ca Voiculescu a mers in strainatate in studentie ca sa isi traga matusa de limba si sa o toarne la Securitate.
Despre sansele ca aceasta explozie de furie a celor trei moguli sa se intoarca impotriva lor, vorbeste foarte concis Bleen, care a rezumat perfect tabloul, numindu-l o demonstratie de forta si prostie:
Au cautionat discursul lui Basescu. Ala cu mogulii. Ala care incepuse sa plictiseasca, chiar si pe sustinatorii lui. Ala care parea un basm umflat, care suna a paranoia si mania persecutiei. O demonstratie de forta, pusa atat de bine la punct, atat de disproportionata confirma discursul lui Basescu. Si sperie. Un sistem de tip caracatita, labartat peste tot, populat de hiene, capabil de orice, impotriva oricui. Nimeni nu e ferit, nimeni nu scapa. Nici chiar atotputernicul Dictator. Suficienta de sine, cinismul cu trabuc si zambet batjcoritor, aroganta care defileaza pe trei canale TV in fiecare seara, la ora de maxima audienta, toate astea pun pe ganduri, ingrijoreaza, irita, enerveaza.
Victor Grigore
