Agricultura ne-a ingropat inca din Evul Mediu

Potrivit istoricului Bogdan Murgescu, intervievat de Libertatea, primele decalaje semnificative faţă de Vest s-au acumulat în Ţările Române cam de acum cinci secole. Iar prima greşeală a fost ignorarea descoperirilor şi inovaţiilor din domeniul agriculturii.
Pe vremea aceea, nu ne puteam plânge că am fi fost aşezaţi prost: Bizanţul, în a cărui sferă de influenţă gravitam, era superior Apusului Europei, după cum era şi o buna parte din lumea arabă, de altfel. Acum o mie de ani europenii au început să se trezească, au descoperit rotaţia culturilor, care le permitea să obţină recolte mai dese şi mai bune. Au descoperit că pot obţine legume bio, dacă aruncă bălegarul pe câmp (nu ştiu ce făceau cu el înainte), sau că se pot dispensa de sclavi dacă folosesc morile de vânt pentru a măcina grâul. Apropo, sclavii au dispărut în cea mai mare parte “de moarte bună”, nu din mărinimia posesorilor, ci pentru că s-au prăbuşit imperiile care să îi mai importe în ritmul în care mureau.
Tot atunci au fost îmbunătăţite rasele de cai şi perfecţionate metodele de înhămare şi plugurile. De ce nu au ajuns aceste născociri şi în satele din Carpaţi? Pentru că “nici ei nu se preocupau să difuzeze noile tehnologii, nici noi să aflăm de ele şi să le preluăm”, răspunde Bogdan Murgescu.
Sau am putea da vina pe băutură, la fel de bine: plăieşii şi valahii beau cam o jumătate de litru de vin pe zi, în statistici estimative care includ şi sugarii. După epoca marilor descoperiri geografice, mai multe ţări europene încep să aibă propriile colonii, în vreme ce noi devenim tot un fel de colonie, dar a turcilor. De peste ocean încep să vină porumbul, tomatele şi cartoful, plante care, cultivate bine, aduc suficient surplus cât să pui bazele unei flote comerciale, unui sistem bancar şi ale viitoarei revoluţii industriale. Cea care ne-a lăsat oarecum la fel de indiferenţi.
Cam aşa s-a scris istoria partidei în care noi ne-am dorit mai puţin victoria. Că altfel i-am fi chemat acum noi pe spanioli să ne folosească cernoziomul. Chestiunea asta m-a nedumerit de mai multă vreme: cum de am rămas fundamental un popor de ţărani, fără să excelăm totuşi într-ale agriculturii? Si cum, indiferent de regim, recoltele au depins mai mult de ploi, decât de organizarea noastră.