Adriana Bahmuțeanu, prima doamnă a Capitalei

Oare Vasile Dâncu i-a ales pe ambii candidați la primăria Bucureștiului, de la USL și PDL? Pentru că totul pare gluma pe care un ardelean ar face-o miticilor. Și știți cum sunt ardelenii când glumesc: serioși și metodici. Sorin Oprescu și Silviu Prigoană nu au alte calități aparente decât că se încadrează în stereotipurile despre neseriozitatea bucureștenilor. Cu ei dezbaterea electorală va fi ca un concurs de stand-up, din care învinge cel cu poantele mai deocheate. Distrezi poporul, te alege să fii cel pe care îl vor înjura la fiecare groapă prin care dă.
Totuși, cazul pare clasat în favoarea lui Oprescu, chit că glumele lui sunt mai bătrânești. Cu două proiecte, împotriva cărora s-a pronunțat când au fost pornite: pasajul și stadionul, Sorin Oprescu și-a asigurat replica nesperată din partea omului de pe stradă: ăsta măcar a făcut ceva. Cu sau fără gazon, copertină și parcări, la preț umflat de câteva ori, cum necum, publicul și-a dat verdictul. Afacerile doctorului vor merge unse încă patru ani.
Silviu Prigoană nu mai poate puncta decât la impresia artistică. Dacă s-ar fi dat concurs de aptitudini pe post, ar fi fost poate între cei mai înzestrați: e inventiv, poate face o afacere din te miri ce, stăpânește măcar problemele de salubritate. Dar ce folos să ai cel mai tare manager, daca nu ești sigur că la vremea bilanțului nu fuge cu banii? Degeaba se pricepe la chestiune, dacă tot omul îl știe de client al primăriilor.
Oferta de candidați nu face decât să jignească alegătorii. Pentru sectorul 3, PSD vine cu un candidat a cărui singură calitate e coincidența de nume cu popularul primar actual. Liviu Negoiță va fi concurat de Robert Negoiță, mare iubitor de cărniță sau de fetiță, n-am găsit altă rimă. Pare un candidat produs la fabrica de adidași chinezești Abibas. Cum ar fi fost ca PDL-ul să fi născocit un candidat la Capitală pe care să-l cheme Silviu Oprescu?
La restul sectoarelor, rămân aceiași comuniști bătrâni, gen Onțanu, despre care am tot vorbit și despre care am mai spus că nu înțeleg de ce au succes. Surpriza e Toader Paleologu pentru sectorul 1, un om de spirit și civilizat, dar total inadecvat pentru o funcție atât de practică. Doar Vanghelie și Oana Mizil mai lipsesc din așa garnitură de glumeți. Ăștia doi erau comici și separat, împreună mi se par irezistibili.
Iar dacă primăriile bucureștene sunt un concurs de clownerii, nu putea lipsi din tablou nici măscăriciul providențial, Gigi Becali. Deocamdată, el e singurul care vorbește despre o alianță parafată cu PDL, care ar pierde mai mult decât ar câștiga din așa tovărășie. Citată de Becali ca inițiatoare a cumetriei, Elena Udrea tace vinovat. O asemenea mutare anulează bruma de respectabilitate pe care partidul o putea câștiga printr-o rebranduire ca pardid proaspăt și singur pe culoarul dreptei, precum și roșeața care îi mai venise în obraji după numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu.
Chiar și când am criticat-o cam dur pe Elena Udrea am încercat să mă țin departe de insinuările sexuale ale celor care au făcut din ea o obsesie de oameni triști. (N-am reușit mereu, dar la urma urmei, dna Udrea însăși s-a lansat în viață în postura de politician de pagina 5.) M-am străduit să nu folosesc un alt standard decât pentru politicienii cu pantaloni. (Între timp, a mai înțeles și dânsa că dacă apari în fustă scurtă și mulată la reuniuni oficiale vei fi tratată cel mult ca un bărbat în pantaloni scurți.) Iată că nu eram departe de realitate: Elena Udrea nu e în politică pentru că ar fi o femeie fatală, ci pentru că e un veritabil om de afaceri. De ani de zile e o adevărată verigă de legătură între gașca lui Gabriel Oprea și gașca mai mare a PDL, acum pregătește alte afaceri cu banii fără miros ai lui Becali. N-aș avea nicio mirare să o văd bătând palma și cu Voiculescu într-o bună zi. În afaceri asta se cheamă iscusință. În politică, vor afla domnii de la PDL după ce Prigoană va pierde alegerile, lucrurile sunt ceva mai complicate și clientul mai năzuros.
Între timp, mentorul Băsescu i-a mai predat șefei PDL București o mostră de politică pentru afaceriști fără scrupule. L-a numit pe Teodor Meleșcanu director la SIE, mutare cu care reușește câteva lucruri. Îl enervează pe Crin Antonescu, căruia îi ia râzând un parlamentar, îl mulțumește pe Dinu Patriciu, care răspunde galant cu o mică răzmeriță a organizației PNL Prahova și ne liniștește pe toți că serviciile se află în continuare pe mâna securiștilor bătrâni.