Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Fostul ministru de externe, Adrian Cioroianu, a reuşit o emisiune spectaculoasă împreună cu Robert Turcescu, tocmai pentru că l-a surprins complet chiar pe realizator. Dacă în culmea gloriei Adrian Cioroianu mi-a lăsat impresia unui hipster intelectual, un filfizon academic copleşit de greutatea unei funcţii obţinute pe criterii politice, retras din partid, tânărul istoric vorbeşte în fine ca un om liber. Nu liber de patimi şi frustrări personale, dar cu atât mai interesant. Genul ăsta de om nu prea mai e invitat la televiziunile noastre, care vor să ştie dinainte la ce echipă joacă vorbitorul.
Prin urmare, Adrian Cioroianu a vorbit destul de liber despre foştii săi colegi din PNL. Spune că a crezut în echipa lui Călin Popescu Tăriceanu, care ar fi câştigat preşedinţia dacă ar fi avut curajul să candideze. Pe Crin Antonescu îl consideră cel mai slab preşedinte din istoria PNL. Aici lucrurile sunt cât se poate de personale: “i-am spus în faţă că nu are caracter”. Cearta dintre cei doi a pornit de la includerea Adinei Vălean (soţia lui Crin) pe listele de europarlamentari, pe un loc despre care Cioroianu spune deschis că i se cuvenea: “sunt dispus să particip oricând la o discuţie pe teme europene cu Adina Vălean”.
Tot o părere proastă are şi despre Traian Băsescu: “cred că e un balast pentru România de azi”. Fostul liberal a spus că a avut discuţii şi cu Valeriu Stoica şi cu Traian Băsescu despre ruperea PNL, dar a refuzat să plece împreună cu gruparea Stolojan din motive doctrinare.
Dar cea mai mare parte a emisiunii “100%”, şi cea mai savuroasă, a fost răfuiala personală cu Robert Turcescu, pe care l-a acuzat că a publicat minciuni cu bună ştiinţă la adresa lui, inclusiv celebrele episoade cu vizita la Condoleeza Rice, episodul “good point” cu regele Spaniei sau declaraţiile rasiste. Toate au fost intens mediatizate în Cotidianul, condus atunci de Turcescu, despre care Cioroianu lasă să se înţeleagă că se comporta după tiparul descris în stenogramele lui Vântu.
Victor Grigore
