evadare.ro

2021 se prefigurează a fi un an în oglindă

Din ce se întrevede, anul viitor îl vom retrăi pe teribilul 2020, dar cu taberele inversate. Care au fost aceste tabere anul acesta?

Tabăra terorii, a panicii – condusă de organizatori savanți ai acestor sentimente, dar populată de cei sincer stăpâniți de ele. Sunt cei care au susținut că la orizont e un pericol medical de proporții apocaliptice, în fața căruia merită și trebuie să sacrificăm orice altceva: viață socială, religioasă, economică, școlară. Ei au fost stăpâniți de sentimentul urgenței, al vieții puse în pericol.

Tabăra scepticismului, numită de cei din primul grup și tabăra negaționismului – fără coordonare, fără acces la marile resurse mediatice și de putere, în semi-ilegalitate. A susținut că există lucruri mai importante decât gripa, că există un pericol apocaliptic din instituirea unui sistem, care să suprime libertățile și drepturile. Ei au susținut că măsurile ar trebui luate cu prudență, fără exagerare, și că dimensiunile pericolului medical sunt supra-estimate.

La mijloc, este masa mult mai mare a indecișilor, pe convingerea cărora s-au bătut cele două tabere. Lucru interesant, acest vast grup a evoluat în păreri, acceptând argumente și de la prima și de la a doua tabără concomitent. De pildă, a crescut gradul de acceptare sau resemnare față de purtarea măștii și față de necesitatea de a se impune măsuri, concomitent cu scăderea fricii față de boala în sine. A crescut gradul de acceptare a măsurilor bazate pe indicii de infectare, concomitent cu creșterea neîncrederii în relevanța testelor în sine. S-a intrat într-o rutină a ipocriziei sociale: oamenii înțeleg că testele dau deseori rezultate eronate și că a fi un „caz” nu reprezintă mare brânză de cele mai multe ori – dar acceptă ideea că viața lor socială va fi condiționată de testare, că se va impune sau ridica starea de carantină zonală în funcție de „cazuri”.

Vaccinul inversează polii

Cele două tabere sunt mai coerente și mai stabile decât orice partid. Deși tind să fie: prima, simpatizantă USR, PNL, iar a doua, AUR, PSD. (Deturnarea PSD de către desantul serviciilor și parașutarea tandemului Rafila – Cercel au fost parte dintr-o preluare ostilă, care a derutat politic polaritățile. Dar contează mai puțin.) Religios, e limpede că prima tabără e secularistă, iar a doua e mai credincioasă. Prima are mai puțin vie speranța într-o viață viitoare sau în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, de unde spaima patologică de moarte și zelul aproape sectar cu care se raportează la noua credință și la misiunea ei pe pământ.

Cinic vorbind, războiul s-a purtat și cu o aritmetică a cadavrelor. Pentru prima tabără, morții de covid au avut puterea martirilor uneo noi religii. Au fost argumentul suprem, alături de „sfinții”, care suferă caznele ATI-ului. Ca în orice război mistic între tabere fanatizate, martirii trecutului sunt și justificare pentru măcelul viitorului. Sau măcar pentru măsurile punitive.

De cealaltă parte au existat două tipuri de argumente – răspuns la acest capitol.
1. Argumentul cu greutatea cea mai mare e că există victime mult mai numeroase în urma restricțiilor, a închiderii spitalelor, a depresiilor, a ruinării financiare, a șomajului. Doar că acestea sunt efecte în timp, care se vor putea contabiliza peste niște ani și, deocamdată, nu trec de barajul presei guvernamentale. Lipsesc și personajele simbol.
2. Cealaltă strategie a fost să contracareze prin minimizare sau chiar negare pretenția victimelor produse de Covid. O prepoziție a fost scutul din dotarea fiecărui coronasceptic: au murit „cu covid” nu, „de covid”. Altă ripostă a fost un substantiv nou intrat în vocabular: „comorbidități”. În fine, alte răspunsuri au fost: datele sunt complet falsificate, cifrele sunt mai mici decât anul trecut per total, gripa veche a dispărut din statisticile oficiale, victimele sunt ultra-mediatizate, spre deosebire de restul deceselor, în rândul cărora sunt un procent mic (cam 2%).

Problema e că vaccinurile au început să producă și ele victime. Iar de data asta, corona-scepticii sunt la fel de atenți în a-i contabiliza, ca panicații pe victimele de covid. Înainte ca vaccinurile să fie administrate populației, avem deja:

1 deces în testele Astra Zeneca
6 decese în testele Pfizer
13 decese în testele Moderna

Întâmplător sau nu, bilanțurile par în aceeași progresie cu pretenția de eficacitate din partea companiilor respective (70, 94, 95% – procente avansate în comunicatele inițiate, dar ponderate mult în testele detaliate, care coboară și la 60% pentru anumite grupe testate.) Firmele se apără spunând că o parte (4 la Pfizer și 7 la Moderna) sunt persoane din grupul placebo – deci care nu au primit vaccinul. Dar această scuză e imposibil de verificat în lipsa unor autopsii și a unei anchete externe în datele firmei. Oricum, firmele sunt apărate de angajamentul semnat de voluntari, că își asumă riscul. La fel cum vor fi exonerate de orice răspundere penală pentru eventuale „neplăceri” produse populației. Rămâne ca un mare semn de întrebare de ce mor aceste persoane tinere și selectate cu o sănătate ireproșabilă.

Cu aceste prime decese ne aflăm foarte timpuriu în scenariul din 2020. Cam prin februarie, când aflam vag de știri cu decese în alte țări sau pe la începutul lui martie, când începea fiecare țară să aibă un prim caz. Încă nu se vorbește în procente. Din fericire, vaccinul nu poate avea o curbă ascendentă prin contagiune. Dar cu totul altfel se vor număra efectele adverse când nu vor mai fi vaccinate persoane atent selecționate ci bătrâni, bolnavi (unii care nici nu știu că au unele boli) și alte grupuri vulnerabile.

panicații devin negaționiști

Reacția sociologică a apărut. Cei mai vehemenți din primul grup, al terorizaților, sunt foarte activi să nege chiar existența acestor decese, să le caute alte motivații, să le cerceteze contextul, chiar să le ridiculizeze. Panicații au devenit negaționiști în toată regula.

Schimbarea s-a produs și la nivel oficial. CNN ne îndeamnă: nu vă alarmați dacă oamenii mor după vaccinare. Decesul lor e posibil să nu aibă legătură cu vaccinarea. Iată cum sunt redescoperite din 2021 încolo idei anulate în 2020, ca „moartea de bătrânețe” sau „moartea de boli cronice” sau chiar „de moarte bună”.

Și asta nu e tot. Într-o primă etapă, vaccinarea se face voluntar, ni se spune. Se vor culege roadele facile ale campaniei de înspăimântare. Se va pompa în știri despre penuria de vaccinuri, despre oameni frustrați că nu se pot vaccina mai repede, oameni nemulțumiți că guvernul nu face destul și suficient de repede. Dar bazinul ăsta va seca destul de repede. Și se va trece de la zăhărel la bici. Vor apărea întâi beneficiile pentru „norocoșii” vaccinați: concerte cu vedetele cele mai populare, petreceri în cluburi cu acces pentru vaccinați, călătorii în străinătate. Ca pe vremea când Securitatea îți dădea sau nu îți dădea pașaportul de ieșire din lagăr.

Dar și asta se va dovedi prea puțin pentru îndărătnica tabără a „necredincioșilor”, pe răbojul căreia se va aduna zi de zi bilanțul cu nenorociri (reale, dar poate și imaginare) produse de vaccin. Și a cărei hotărâre va fi mai dârză. Va fi punctul în care vom vedea o rocadă psihologică deplină.

Terorizații, care spuneau că pentru ei nu contează câteva luni sau chiar ani sacrificați pentru a fi toți feriți de virusul gripa, vor deveni îngrozitor de nerăbdători. Vor fi instigați împotriva nevaccinaților, pe care probabil îi vor urî sincer. Vor fi la fel de convinși că măștile lor nu funcționează din cauza celor care nu le poartă. Și că efortul lor de a le purta e parcă dublu dacă văd pe cineva fără. Vor fi încredințați că din cauza nevaccinaților riscă și ei, vaccinații, să ia virusul. Că din cauza nevaccinaților nu pot ieși din casă, nu pot să se bucure de alte lucruri de pe vremuri. Că din cauza nevaccinaților e criză economică. Deși criză va fi din cauza restricțiilor, pe care scepticii le-au respins de la bun început.

Brusc, însă, corona-scepticii vor începe să aibă timp și răbdare. Vor spune că mai rabdă o vreme și cu masca pe față. Ceea ce pe vacciniști (foștii panicați) îi va înfuria la culme. Nu vreau să mă gândesc la ce înfruntări fizice, dacă nu chiar linșaje s-ar putea ajunge pe fondul tensiunii acumulate deja de un an.

Mă tem că acest conflict, în care scepticii vor fi țapul ispășitor, se va prelungi chiar mai mult decât un an. Cred că acest conflict artificial dar din ce în ce mai viu va fi fondul psihologic pe care se vor lua marile măsuri de transformare a societății în anii ce vin. Mă tem că anul 2021 nu va fi anul deznodământului. Ci anul unui război de tranșee, al unor bătălii dintr-un război de câțiva ani, cum au fost și ultimele războaie mondiale (convenționale).

evadare.ro
December 19th, 2020
Mai multe despre: Politica

Scriu mult mai des pe Facebook: Reacțiunea.