Probabil toți avem un țel,
Un idol, ori un zeu propice,
Voioși, când îl bârfim nițel,
Triști, când simțim c-o să abdice.
Probabil toți avem un pat,
Când revenim din munci și zile.
Al unora s-a cam surpat,
Al altora dădu prăsile.
Probabil toți avem un ceas,
Un cântec, ori un țărm de mare,
La unii-n sine s-a retras,
La alții e abia-n formare.
Probabil toți avem un pom,
Din care tot rup alții roade.
Tu, dintr-al tău, muști econom,
La mine-n miez, un alt pom roade.
Desigur, însă, numai eu
Port moartea voastră în artere,
A tuturora și mereu,
De-aceea n-am pe-a mea cui cere.