evadare.ro

Poezia cu Arafat

Un arab aterizat
Pe covorul fermecat
Ne-a bătut sfios la porți
O mie ș-una de nopți.

– Hai, vă rog frumos, deschideți
Poarta și la voi mă țineți,
Că sunt cam refugiat,
Neîncălțat și nemâncat.
Vreau doar să-nvăț medicina
Și mă-ntorc în Palestina…

La-nceput, student timid,
Fu simpatic la partid.
Promitea marea cu sare,
Ce mai: omul cu Salvarea!

– Țara asta așa-i bogată,
Zici că-i lampă fermecată!
Aici au lapte și miere,
Nu nisip și dromadere.

Chiar că e gură de rai
Nu mai plec nici să mă tai!
Ajung ca-n Șeherezada
Să-ntorc banii cu lopata.

Toți ghiaurii țin la mine,
Că le-am prins limba chiar bine:
Brânză, varză, viezure,
Aș mânca și un fagure!

Așa-s ei, popor latin,
Te iubesc de ești străin.
Și-au votat un sas inept
Să le fie prezident.
Își doresc doar șef pestriț.
(Clotilda, Samuel Fritz.)

– Ții minte când Matelotu,
Mi-a cerut să cedez locu’?
Au ieșit puhoi în stradă:
Să ceară să le fiu Pașă:
– „Nu pleca, Raede, dragă!

Ca tine nu mai găsim,
Dacă pleci, ne prăpădim!
Ne ducem cu toții-n groapă
Stai, și-ți dăm pământ și apă!”

Dacă i-am văzut așa,
Ambiția-mi cam creștea
Mă vedeam din an în an,
Din pașă, ajuns sultan.

Îmi fac oaste de strânsură
Și le trag o dictatură…
De nu ies nici pe portiță,
Dacă nu au hârtiuță.

Cu Gheorghiță, ienicer,
Vor face tot ce le cer,
Las’ că-i știu eu pe mitici,
Se înțeapă pentru mici.

Când ajung eu Comandant,
Lacăt pe restaurant;
Nici șaorma la proțap,
Nu mai pupi nevaccinat.

De la Nistru pân’ la Tisa,
Fără booster, îți pierzi viza.
Nu mai intri-n primărie!
Ce-atâta democrație!?

Roata, vezi? acum s-a-ntors,
Dau milităria jos!
Aveți voie doar mâncare,
La taxe și la votare.

Azi așa, mâine așa,
Poporul se supunea
Dar sub mască bombănea,
Cum că nu-i deloc normal
Ce se-ntâmplă în spital.

Dacă nu-i țineau isonul,
Le cam tăia microfonul
Răspundea cel mult răstit:
– „Asta e, s-a și greșit!”

– Hai, încolonarea, popor!
Marș la coadă la Obor
Să mai luați o porție
De mici cu injecție!

– Lasă micii și grătaru’,
Ne-a sărit la toți muștaru!
Ne-ai luat Paște și Crăciun,
Mă, tu ai ajuns nebun!?

Du-te, că ne-apucă sila,
Unde a-nțărcat Mutu cămila.
Om fi noi pâine și sare,
Da-i o limită-n răbdare.
Fă-ți valiza de plimbare!

Ai s-ajungi de fabulă,
Ca-n Arghezi, ascultă-mă:
Tu nu știi ce a pățit
Un șoarece opărit,
Tot ca tine, voiajor,
La Clotilda în sector?

i-auzi:

Într-o zi, la asfinţit,
Arafat a îndrăznit
Să se creadă în putere
A prăda stupul de miere.

El intrase pe furiş,
Prin Nădlac, prin păpuriș,
Și-acum se crede regina,
Ca evreu-n Palestina.

Se gândea că o albină-i
Slabă, mică şi puţină,
Pe când el, doctor borfaș,
Lângă ea-i un uriaş.

Nu ştiuse că nărodul
Va da ochii cu norodul
Şi-şi pusese-n cap minciuna
Că dă-n stup de câte una.

Roiul, cum de l-a zărit
C-a intrat, l-a copleşit.
Socoteală să-i mai ceară?
Nu! L-au îmbrăcat cu ceară,
De la bot până la coadă
Tăbârate mii, grămadă,
Cum dă Halep din paletă,
L-au vârât în izoletă.

Nu ajunge, vream să zic,
Să fii mare cu cel mic,
Că puterea se adună
Din toţi micii împreună.

Victor Grigore

evadare.ro
November 12th, 2021
Mai multe despre: poezie

Scriu mult mai des pe Facebook: Reacțiunea.
#Facebook | #război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact