Putine lucruri au ramas civile
In acest veac ploios si militar
Nu zile ci permisii de zile
Copiii drepti din mumele lor sar
Pendulele ca niste cisme suna
Scrasnind pe-un sterp si refuzat nisip
Sint treizeci de razboaie intr-o luna
Si toate poarta moartea in aripi
Nici moartea nu mai are nici un farmec
In acest veac cu foarte multi soldati
Sub teii infloriti stam ca sub arme
De stele cand sintem mitraliati
De altfel si de observat e lesne
Si de simtit pe propriul grumaz
Ca de la constiinta pana la glezne
Omul e o manta cu simturi azi
Civile au ramas lucruri putine
Nici inima nu are ritm civil
Si inregimentarea prinde bine
Civilului prea bleg si prea umil
Zambiti, soldati, e ceasul Invierii
Copiii drepti din mumele lor sar
Ne temem dar sa isi salute ofiterii
In acest veac ploios si militar