(Solii mei – de Andrei Ciurunga)
Zbor de pasare maiastra
suie limpede spre cer
din adanc de piatra arsa
de sub reci rugini de fier.
Sau coboara din tarie,
de la Maica lui Hristos,
vesnic aducand solie,
rastignitilor de jos.
Mare fie-Ti, Doamne, slava
c-ai trimis cu sfant temei,
randunele la Jilava
si la Gherla porumbei…
Mare fie-Ti, Doamne, slava
c-ai trimis cu sfant temei,
randunele la Jilava
si la Gherla porumbei…
(Nu-s vinovat fata de tara mea! – de Andrei Ciurunga)
La ceasul cand cobor, legat in fiare,
sa-mi ispasesc osanda cea mai grea,
cu fruntea-n slava strig din inchisoare:
– Nu-s vinovat fata de tara mea.
cu fruntea-n slava strig din inchisoare:
– Nu-s vinovat fata de tara mea.
Nu-s vinovat ca-mi place sa se prinda
rotunda ca o tara hora-n prag,
sau c-am primit colindatori in tinda,
cum din bunic in tata ne-a fost drag.
Dac-am strigat ca haitele ne fura
pamantul, codrii, cerul stea cu stea
si sfanta noastra paine de la gura –
nu-s vinovat fata de tara mea.
Si sfanta noastra paine de la gura –
nu-s vinovat fata de tara mea.
Nu-s vinovat c-am indarjit sacalii
Si c-am racnit cu sufletul durut
ca nu dau un Ceahlau pe toti Uralii
si ca urasc hotarul de la Prut.
De-aceea cand cobor legat in fiare,
Sa-mi ispasesc osanda cea mai grea,
cu fruntea-n slava gem din inchisoare:
– Nu-s vinovat fata de tara mea!
cu fruntea-n slava gem din inchisoare:
– Nu-s vinovat fata de tara mea!
…..
Aici pamantul s-a scurtat de-o schioapa
Si timpul scos din lume e pustiu,
Eu sunt acel ce s-a trezit in groapa
Si nu-si aduce-aminte c-a fost viu.